Imaginea mi-a atras atentia prin frumusetea acordului dintre griurilor colorate si stralucirea trandafirilor albi cu tente fine de roz-violaceu.Contrastul de cantitate dintre fond ,verdeata si flori reprezinta o metafora spatiala,menita de a transmite un anume sentiment de delicatete si singuratate.
Un subiect cu tenta picturala ce m-a dus cu gandul la picturile lui Monet.
2 comentarii:
În preajma trandafirului, nici chiar griul nu mai este gri.Eu îl văd azuriu.
Toate florile sunt frumoase, toate, fără excepție.
Trandafirul , deși codița îi este inflexibilă și se apără cu țepi, are ceva regal, dar și blând în tot ce este.
Regal, pentru că petalele, indiferent de culoare sunt de catifea, blând, pentru că , odată rupt, se stinge în interior, petală cu petală..
Am , pe masă, un trandafir roșu, tijă înaltă,roșu, în câteva nuanțe.
Ce mă bucură și mă întristează în același timp este că , deși a „intrat „ în casă, în același timp cu crenguțele de liliac, trandafirul rezistă.Liliacul și-a adunat delicatețea în ciorchini tăcuți.
Este un rege!
Nici trandafiriul nu prea rezista mult.Fireste pe aceasta vreme liliacul este mai firav.Frumuseti trecatoare de o clipa....
Trimiteți un comentariu