marți, 2 octombrie 2012
Undeva,candva...
Chipul dragostei (pure,predestinate) ca un medalion pentru eternitate, este metaforic redat prin misterioasa si fermecatoarea fotografie a actritei in diverse cadre pe parcursul filmului.Totul porneste de la magia ei de care el se simte complet subjugat ,tainica chemare a iubirii accentuata si prin interferenta cu acorduri muzicale foarte romantice.(Rachmaninov Rapsody).In rest firul narativ este foarte simplu si sumar,interesul fiind evident acela pentru a reda o anume stare poetica pe tema unei iubiri obsesive ce-si afla si implineste fericirea indiferent de bariere,de timp.Dincolo de unele aspecte mai idilice sau usor comerciale, filmul ramane consider o reusita ,fapt ce il las pe de alta parte la aprecierea dumneavoastra...povestea in sine este fascinanta!
Vizionare/revizionare placuta!
http://magazinweb.net/film-undeva-candva-1980-somewhere-in-time-vedeti-aici-filmul.html
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Este filmul meu de suflet!!!
trec mai târziu să-l văd.
L-am revazut aseara inainte de postare si am ramas subjugat la fel ca prima oara cand l-am vazut pe marele ecran...mi-as fi dorit sa se insiste mai mult pe regasirea lor,totul trece necrutator de repede parca...e asa ca o adiere de vant primavaratec raspandind un parfum foarte suav si nostalgic.Finalul doare desi simbolic ,artistic il gasesc foarte firesc...tu cum il interpretezi?
Ei, da!
Nimic nu este întâmplător- am descoperit într-o revistă două scrisori inedite-Emil Cioran și Mircea Eliade.
Dincolo de ceea ce-i unește pe cei doi titani, se aduce în discuție o tulburătoare poveste- „Maitreyi„.//„Dragostea nu moare„.
Ceva mi-a răvășit gândurile, așa că acum recitesc romanul lui Eliade.Nu-l găsesc pe cel al eroinei sale, vreau să scriu ceva..//
Și tocmai când mă gândeam la o imposibilă , dar tulburătoare poveste de iubire, tu aduci în discuție filmul care mi-a plăcut cel mai mult.
L-am revăzut. Chiar acum!
Întreg, încă mă aflu sub vraja lui.
Cea mai frumoasă imposibilă poveste de dragoste.Pentru mai bine de un ceas și jumătate, am trăit într-un alt timp.
Să fie posibil să se hipnotizeze propria minte?
Într-un film atât de frumos, se poate!
Mister, Jane Seymour, mai frumoasă ca niciodată, coloana sonoră, magistrală, decor de vis!
„Ceea ce gândești poate deveni lumea ta!„
În adâncul inimii, fiecare femeie are un gând, care, materializat, îi poate schimba viața!
”Întoarce-te la mine„!
Și ceasul, singura, reala lor legătură!
De final mă întrebi- este tragic, dar cred că putem lua și partea mai puțin obișnuită, cea mai frumoasă- dincolo de timp, dincolo de viața reală, acolo doar sufletele își vorbesc!
Ei doi, dincolo de egoism, gelozie, răutăți.
Ei doi și o rapsodie!
În cel mai tainic vis.
În timpul regăsit!
Jane Seymour,dupa acest film la prima vizionare acum multi ani... incepusem sa desenez chipul ei din memorie,ma subjugase teribil acel medalion,pe marele ecran,supradimensionat e ceva cu mult mai mult...are o frumusete aparte,i-am urmarit ulterior filmele cu orice prilej si am constatat in plus ca este o actrita chiar talentata!
Nu stiu cat putem schimba noi viata,visam,ne iluzionam de cele mai multe ori...iata de ce avem nevoie de asemenea filme care sa remonteze credinta intr-o lume asa cum ne-o dorim cu atat intensitate si durere uneori,o lume de poveste mai buna si mai profunda in spiritul iubirii...
Multumesc de impresii atat de frumoase...ma bucur ca ai revizionat filmul,ca am putut pe aceasta cale sa ti-l readuc in prim-plan afectiv.
Trimiteți un comentariu