joi, 18 octombrie 2012

Oamenii de langa noi...




Radu este un mare iubitor de muzica folk.Are o colectie impresionanta de casete cu toti marii nostri folkisti,si pastreaza cu sfintenie ziare despre  Cenaclul Flacara de altadata.Asculta ore intregi muzica lor si nu rateaza un album nou.Printre ele si multe alte muzici deosebite pe care le asculta neobosit.
Radu iubeste fotbalul si formula unu,dar cel mai mult si mai mult este fascinat de trenuri.Casa intreaga a devenit un muzeu cu trenuri jucarii iar orice fotografie,carte,film cu trenuri il face fericit.Ar sta ore in sir prin gari uitandu-se la trenuri,ar da orice sa calatoreasca cu trenul,ar sta o zi intreaga sa priveasca un documentar despre trenuri de epoca.
Trenurile,muzica si sportul sunt universul sau!E oare putin?

Radu este varul meu special care adult fiind ,are mintea si sufletul unui copil de 5,7 ani.Nu stie sa citeasca,vorbeste foarte putin.Trebuie ajutat sa se imbrace,sa-si lege sireturile la adidasi,oboseste repede la mers,manca anevoios,daca mai are cativa dinti,se imbolnaveste usor datorita unui sistem imunitar precar...
Tatal i-a murit tanar de inima pe cand el avea cativa anisori. Mama a dus singura greul .Nu a lasat-o inima sa-l lase la vreun centru pentru copii ca el,a incercat odata dar nu a rezistat.Astazi este ea insasi atat de bolnava ca are nevoie de ajutor permanent si tratamente costisitoare.Noroc ca se mai gasesc oameni inimosi care ii sunt alaturi.

Sunt oameni care au de toate si nu se mai satura probabil de atat bine.Paradoxal, nu au nici o pasiune sincera pentru ceva,iar cand deschid gura arunca doar valuri de injuraturi si numai contenesc cu barfe,prostii,rautati.
Sunt oameni sanatosi care daca le ceri sa se prezinte,dau din umeri si rad prosteste...nimic nu le starneste atentia si-i emotioneaza cu adevarat.Au evident carente afective multiple,insa judeca persoane ca Radu.
Ar fi multe de spus,insa ma opresc aici.M-am indurerat.Un singur lucru mai adaug:

L-am visat de mai multe ori pe Radu,dar  niciodata nu l-am vazut bolnav in visele mele,dincontra,el era cel care ma invata pe mine....sincer.

MENTIUNE:aceasta piesa a formatiei PHONIX este una din preferatele sale.(si eu asemenea)El este chiar  un fan al acestei trupe.
Ma gandesc acum ca exista aripi interioare cum spunea Nichita,aripi pornite din inima prin care legenda acestei pasari devine la ceas de apoi... realitate!Nicicum nu vei avea daca le frangi pe ale altora!

NB:Pentru Radu si pentru tot romanul cu suflet bun, o minunata calatorie cu mocanita  pe Valea Vaserului in Maramures!Minunat montaj,inspirata muzica!E visul lui sa calatoreasca cu acest tren,si sper sa i se indeplineasca odata!









8 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Dacă aș fi ascultat povestea, aș fi plâns.
O „văd„ și plâng de două ori.
Suntem atât de diferiți, atât de altfel.
Ce ar trebui să ne unească ar trebui să fie credința că pe pământ și sub soare este loc pentru toți.
Este o interpretare a unui vers din Schiller, „Vânătorul din Alpi„.
Păcat că atinge prea puține suflete..

Modart spunea...

Singura diferenta dintre oameni este aceea dintre a avea sau a nu avea o inima buna!
Ce este interesant in cazul lui Radu sunt gusturile sale muzicale ...am luat odata o pagina alba si am incercat sa scriu tot felul de artisti,trupe care ii plac.A fost greu,deoarece vorbeste greu,se impotmoleste in exprimare,se blocheaza,etc...am scris Gina vreo 30 de nume(stiu ca sunt si mai multe)
Candva obisnuiam sa intreb tineri adolescenti ce muzica prefera,aruncau la intamplare vreo cateva nume,si strambau din nas.Oare ce sa insemne lucrul asta?Cine pe cine sa arate cu degetul la o adica!

ps;Vezi ca am mai adaogat cateva aspecte despre parintii lui.

Mihai spunea...

Emotionanta poveste. O singura problema. Daca el e fericit in lumea lui...

Modart spunea...

Nu stiu cat realizeaza el anumite lucruri,cert este judecand dupa reactiile sale ca este foarte bucuros,iradios ori de cate ori primeste ceva si vede ca intri in lumea lui,ca te preocupa.Dar cat de fericit este cu adevarat...greu de stiut,grea intrebare!Uneori arata foarte trist.E important ca cineva sa se ocupe de el,sa-i acorde atentie,sa fie iubit.Ca oricare dintre noi.El, fireste are nevoie de mai mult.

INCERTITUDINI spunea...

Mă gândesc adesea la o „altă „ lume, aceea a autiștilor.
Cred că omul normal, învățatul , medicul, specialistul, este mult prea departe de a găsi vreo cheie.
Mai cred că a avea un copil sau un alt suflet apropiat cu asemenea - cum să-i zic?- problemă este o mare încercare.
Vreau să cred că există și MINUNI.

Modart spunea...

La el nu este vorba de autism.Evident exista o simtomologie asemanatoare autismului.Nu vreau sa intru in detalii aici.
Cam mari incercari pentru unii totusi!Zic si eu...
Cat despre minuni,nu stiu ce sa zic.Cred ca avem o perceptie eronata despre ele uneori.Tratam efecte nu cauze,minunea cred ca tine de radacina lucrurilor!

INCERTITUDINI spunea...

Știu, sau , mai degrabă, așa cred și eu.
Cine cunoaște cauzele?
Suntem mici, foarte mici într-un Univers URIAȘ...

Modart spunea...

Cunoastem cauze care la randul lor sunt efecte ale altor cauze,si uite asa ne impotmolim...