CAMPUL SI CADRUL VIZUAL
Fireste, pentru a stabili un dialog cu un anume subiect propus ,cu expresia lui specifica de structura,forma si culoare este necesara o delimitare menita de a-l evidentia corespunzator,artistic..Astfel apare ratiunea si functia artistica a asa zisului CADRU VIZUAL prin care privirea este captata si dirijata la nivel de compozitie unitara,de sine statatoare.Cadrul vizual reprezinta asadar un fragment din campul vizual,si cunoaste diverse forme:cadru pictural,grafic,cadru foto(tabloul),cadru cinematografic,cadru TV ori cadru scena muzicala ,spectacol,teatru.
Menirea artelor vizuale pe suport plan este din aceasta perspectiva de a semnala valoarea unui continut vizual prin reductia campului vizual la fragmente ale acestuia,iar aici fireste incadrarea,unghiul ,planul,lumina reprezinta mijloace de expresie vizuala esentiale .
RAMA
Cadrul vizual al panzei este marcat de rama care il strajuieste,un fel de bordura care adaposteste continutul artistic,il primeneste prin expresia ei clara si ferma,mai simpla sau bogat decorativ.
De retinut insa ca rolul ramei este nu doar de a "incorona" o imagine,adevarata ratiune estetica o constituie o mai buna focalizare a privirii catre imaginea continuta,fapt datorat colturilor a caror diagonalitate data de reunirea profilelor taiate la 45 de grade ,accentueaza cele doua diagonale ale tabloului ce fac trimitere la punctul central numit si locul geometric al imaginii.Locul geometric are o mare insemnatate in citirea unei imagini datorita perceptiei noastre simetric-radiante ... este un punct cheie ,punctul generator al suprafetei lucrarii al carui "miez artistic" are optic o subtila legatura cu acest punct..
In trecut, rama in sine era un obiect de arta cu motive decorative minutios lucrate si cu mult simt artistic.Rama era inteleasa ca un ornament menit sa incununeze efortul artistic al pictorului,dar si un simbol al nobletii,bogatiei,faimei celor din lumea aristocrata sau de la curtea regala care comandau deseori portrete de familie.Rame grele,.bogat decorate, lucrate in materiale scumpe si suflate cu aur ,aveau desigur si menirea de a oferi imaginii portretului,mai multa impozanta si insemnatate.
Rama suflata in bonz si lacuita cu chenar-paspartu alb
La dimensiuni mari (peste70,80 cm)ale tabloului se potrivesc insa mai bine rame subtiri,uneori se utilizeaza simple sipci de lemn care depasesc un pic inaltimea sasiului lucrarii.
De ce?Diagonalele ample ale lucrarii de mari dimensiuni,sunt suficiente focalizarii privirii,in plus ochii nostrii cuprind o anumita arie inspre 1 m patrat.Rama lata in acest caz nu prea se justifica,poate obosi privirea exceptand fireste cazul in care lucrarea este privita de la distante mari.Deci este nevoie de un spatiu expozitional de mari dimensiuni .
Rama lata cu profil dens si chenar-paspartu
Sunt potrivite pentru lucrari de dimensiuni medii si mici ...formatul patrat al unei lucrari primeste foarte bine acest tip de rama!Totusi...
Paspartu clasic:O citire pe 3 nivele;rama/bordura/imagine
RAMA & PASPARTU
Este vorba de aparitia passepartout-lui (paspartu-ul) care se potriveste minunat cu o rama foarte subtire(1,5-3 cm).
Paspartu-ul reprezinta acel cadru de carton,sau hartie care incadreaza simetric imaginea.
.Ratiunea lui ca si in cazul ramei este de a focaliza atentia catre imagine prelungind diagonalele din colturi ale ramei si creand un binevenit pasaj intre rama si imagine .Este o zona de "respiro" care initial evidentia conturul ferm al ramei si accentua prin detasare de aceasta continutul imaginii in sine.
Paspartu in gama apropiata cu rama:o citire pe doua nivele:bordura&rama/imagine
Paspartu-ul este indicat cand vine vorba de un desen,acuarela,laviu,fotografie,lucrare de grafica.Uneori este folosit si in pictura,existand rame care prevad si un paspartu de lemn in contininuarea profilui ramei.
Initial culoarea sa era alba,ori in tonuri pastelate foarte deschise,mai apoi sunt utilizate si griuri colorate mai deschise sau mai inchise care se asorteaza cu cromatica ramei.
Foto alb-negru prin simpla inramare utilizand paspartu gri-maro
PASPARTU-UL
Sticla in general confera lucrarii o anumita pretiozitate,sporeste farmecul ei,in plus o protejeaza.
Asadar o lucrare(fotografie,desen,grafica,laviu,acuarela,etc) poate sa fie inramata doar prin paspartu,caz in care se pot folosi eficient si alte culori potrivite cu cromatica ei si nu in ultimul rand tinand cont si de culoarea peretilor ambientului amenajat.
Aceasta versiune a inramarii doar prin passpartu convine desigur multora care nu-si permit sa cumpere rame pentru toate lucrarile necesare unei expozitii..Dezavantajul il reprezinta fireste o anumita fragilitate a produsului expozitional.
Paspartu-uri in diverse culori,chiar si in culori pure,se pot cumpara de la magazine de creativitate sau chiar de la fondul plastic.Ori pot fi confectionate acasa dintr-un carton mai gros utilizand fireste rigla,echerul si un cutter.Este varianta in care imaginea se aseaza in spatele acestuia,dar se poate desigur si fara ,adica se lipeste peste carton lucrarea si se decupeaza lasand bordura dorita ce reprezinta cadrul paspartu.In acest ultim caz este recomandata sticla.
Personal va recomand paspartu-ul clasic, alb sau intr-o culoare deschisa foarte pastelata la care ideal ar fi adaugarea unei rame si sticle subtiri.
De asemenea pe cel negru,mai cu seama daca imaginea contine culori vii,puternice.
De retinut,negru evidentieaza puritatea cromatica,albul stralucirea ei.
Alte variante,in griuri colorate sau in culori mai pure le-as recomanda in special pentru lucrari alb-negru sau diverse monocromii.Paspartu-ul trebuie sa accentueze continutul imaginii,sa se subordoneze ei,nu sa rivalizeze cu acesta prin colorit puternic.Nu sunt ca atare de acord cu paspartu-ul rosu intens din imaginea de mai sus.Indiferent ce imagine ar contine,se va accentua pe sine,subminand expresia lucrarii strajuite.Ceva mai stins cu o fotografie alb negru sau sepia spre exemplu,da!Evitati totusi paspartu-ul foarte intens cromatic.
PANOTAREA
Odata lucrarile inramate ,mai apare in cazul unei expozitii o problema care nu este deloc usoara.Panotarea!
Panotarea reprezinta modul in care o serie de lucrari sunt aranjate compozitional in ambianta unui spatiu expozitional gen galerie,muzeu.Fireste,spatiul de expozitie trebuie ca in ansamblul lui sa aiba o anumita expresie unitara prin prezenta produselor sale expozitionale. Unii artisti dezvolta chiar un anume concept artistic prin insasi aceasta panotare avand in vedere desigur si expresia spatiului ce gazduieste expozitia.
Deseori anumite lucrari nu se potrivesc in compania altora foarte bine,asadar trebuie gasita o formula cat mai potrivita prin alaturarea si gruparea lor.Aceste aspecte se realizeaza fireste in functie de tematica lor, de acordurile cromatice asemanatoare,de dimensiuni ori inramari identice.
Pentru o unitate impecabila,deseori se abordeaza doar o anumita tema,si se utilizeaza rame,paspartu-uri identice.In orice caz preferabil nu mai mult de trei tipuri de rame,paspartu-uri.
Albul este culoarea spatiului expozitional,deoarece in calitate de neutra accentueaza frumusetea si personalitatea fiecarui produs.El primeneste continutul cromatic al fiecarei lucrari oferindu-i stralucirea proprie,il accentueaza ca produs valoric in sine.Alte culori pot avantaja anumite lucrari ,dar dezavantaja insa pe altele !
De inteles astfel ca si in spatiul personal al locuintei daca aveti multe tablouri,ori obiecte decorative pentru perete,daca va place decorul dens cu multe souveniruri destinate verticalelor peretilor este indicata zugraveala in alb.
De inteles astfel ca si in spatiul personal al locuintei daca aveti multe tablouri,ori obiecte decorative pentru perete,daca va place decorul dens cu multe souveniruri destinate verticalelor peretilor este indicata zugraveala in alb.
PS: Acest articol, ca in general ce scriu...cuprinde diverse observatii si concluzii rezultate in urma unei analize personale a temei propuse.
4 comentarii:
Foarte interesante , frumoase și calde informații!Ca un curs de estetică!
Îmi plac ramele naturale, de altfel aproape toate tablourile mele asemenea rame au.
S-a întâmplat ca primul tablou să-l primesc înrămat chiar de către autor, era colegul și prietenul meu. Uite că mi-a și căzut o lacrimă pentru el.
A venit cu tabloul învelit într-o hârtie specială, lucioasă.
Era în Ajun.
Ningea bogat, coala se umezise, el avea emoții.
I-am găsit locul și chiar atunci, în Seara de Ajun, l-am fixat cu un diblu special în perete.
Au trecut anii, numărul tablourilor a crescut, dar cadoul de la Jo este cel mai frumos!
Deoarece informatii prea multe pe aceasta tema nu prea sunt pe net,am gasit de cuvinta ca nu ar dauna cateva informatii si sfaturi.Tabloul este sufletul peretelui si pacat ca astazi multi le cam ignora.De ce sa tii o fotografie a unei persoane dragi undeva intr-un album,cand poti sa o maresti la un xerox performant si sa o inramezi frumos asezand-o la loc de cinste in ambianta locuintei.Uite asa devenim insensibili, uituci,ne pierdem memoria afectiva.Candva ambianta camerei era plina de souveniruri,astazi e asa un gol imens,o spun din multiple constatari personale.
Imi doresc un articol exact pe aceasta tema.
Excepţională postare! Am citit-o, apoi am printat-o. Pentru oricine este un îndreptar esenţial pe care să îl recitească de câte ori va intentiona să pună un tablou, de câte ori va dori să-şi decoreze casa.
Bine ar fi ca această adevărat curs pentru dizaineri, să fie învăţat pe de rost, astfel încât să fim capabili să punem în valoare un obiect ce poate da strălucere locului sau din contră poate urâţi, în funcţie de cum vom şti să-l poziţionăm.. Mulţumesc mult! Imi este de un real folos!
Ma bucur mult Aura sa aud asta,inseamna ca nu am muncit in van cu acest articol.
ps;Ai grija sa nu afle Andaluza ca ma pune sa-i fac expozitii cu nazbatiile ei,asa ca la carte cu rama si paspartu-uri care mai de care!...
Trimiteți un comentariu