Ce inseamna sa crezi?

"Si ateii se pot mantui,prin faptele bune."-papa Francisc I.
Asa gandesc si eu,faptele bune sfintesc mai cu seama omul,nu credinta
Si apoi,sunt credinciosii cu adevarat credinciosi?.
Dar ateii, sunt cu adevarat atei?

Azi ma intreb ca niciodata ce inseamna sa crezi?
Multi realizez,cred din teama bolii si a mortii ,din dorinta de a trai vesnic.Daca credinta este un lucru maret,dece ar trebui fi un act conditional?Sa crezi din perspectiva de a dobandi ceva.diminueaza importanta actului credintei.Dorinta e mai puternica,e prioritara,e insasi  radacina credintei.Credem pentru ca ne dorim ,,,seamana a targuiala,a politica !
A crede ar trebui fi un act impetuos resimtit interior,nu o rezultanta a unui cumul de judecati in care adeseori se strecoara amenintarea reversului necredintei.In acest caz e vorba de o credinta  pripita ,slaba , jalnica!
Si poate...nici atat!


Crezi in Dumnezeu,pentru ca ceva interior te indeamna sa crezi,nu pentru ca asa ti se spune,sau ai citit..
Crezi nu pentru ca daca nu crezi,nu stiu ce s-ar intampla.
Crezi nu gandind la vesnicia promisa,ci simti vesnicia clipei prezente, si astfel crezi!
Crezi pentru ca ceva striga in tine sa crezi,nu crezi pentru ca striga frica de moarte.
Crezi dintr-un sentiment de slava si recunostinta fata de viata,de frumos,de oameni!
Crezi dintr-o exclamatie dezinvolta a firii incantate de frumos .
Crezi daca simti ca Cineva nevazut te iubeste.
Crezi pentru ca simti puternic nevoia sa te supui cuiva,sa te predai lui,sa te rogi lui!
Crezi ca o chemare,cineva te cauta!Trebuie sa vezi ,sa auzi,sa iti deschizi inima.
Crezi din taina iubirii,credinta fara iubire,eu nu prea inteleg ce este!
Iubirea e singura credinta!

ps:Si sa fim sinceri,uneori crezi,alteori nu!Oscilam mereu intre doi poli.
Cred ca in fiecare om exista deopotriva si un credincios,si un ateu...am mai spus-o pe aici in alte articole.

.