Exista "credinta prin credinta" si "credinta prin iubire"!!
Doar in al doilea caz exista credinta adevarata!
Poate un copil crede in parintele sau daca nu simte iubirea sa?
Nu poti crede cu adevarat in cineva fara sa-l cunosti prin emotie .
Nu tin sa rezonez prin n argumente in cazul disputei pro/contra divinitate,,,ci mai cu seama sa-mi deschid simtirea inimii catre ceea ce Viata daruieste prin atatea cai de afirmare,fie ale Naturii fie ale creatiei umane.
Povestind cu entuziasm ce simt in fata frumusetii,inteligentei si spiritului creativ uman,..iata argumentul meu suprem in favaoarea existentei divine!Caci nimic nu s-ar putea savarsi ,daca nu ar fi fost dat sa se poata savarsi!
Emotia omului in fata frumosului e sfanta!Nu stiu cum se face,dar vaz adeseori credinciosi care sunt insensibili la frumos.Pasesc grabnic catre casa dupa ce au iesit de la slujba,dar nu nu prea privesc natura,cerul,nici barem nu iau aminte bine la chipurile oamenilor din jur.Ce-i asta?
Sentimenul divin e in inima omului,nu e nevoie nici barem de nu stiu ce lectura pentru asta...doar sa fii atent la glasul inimii tale..ea cere fireste sa te caiesti,ea cere fireste sa slavesti,ea cere fireste sa fii mai bun!...e atat de simplu!Atatea argumente,dispute,teorii pro-credinta au ajuns prin saturatie sa inabuse glasul inimii omenesti.Nu e bine,deloc,pentru ca ne abatem astfel de la calea dreapta a iubirii.Ajungem sa iubim mai mult dizertatia cu iz teofilozofic decat Viata in sine,decat semenii,decat Natura!Amor de amorul discursului,amor din superbia sinelui atotcunoscator,dar iubire adevarata cu acest atasament al domniei literei,nu mai este!
Dumnezeu vrea sa simti,sa iubesti,sa-ti traiesti viata adunand cat mai mule emotii bune constructive.
Iubirea tine de o atitudine sensibila si activa a omului fata de realitatea inconjuratoare.
Cea mai mare porunca biblica,este nu sa crezi in Dumnezeu, ,ci sa iubesti pe Dumnezeu cu toata puterea ta!In fond,credem pentru ca iubim ,nu iubim pentru ca credem!Iubirea ar trebui sa fie izvorul credintei,credinta in acest caz doar o rezultanta a acesteia!
Credinta fara iubire,,,e searbada,artificiala,oarba,,iar adeseori se conjuga in acest caz cu fatarnicia, fanatismul ,paranoia!
Credinta fara iubire,e forma fara continut,trup fara suflet,viata fara de viata!
Unii sunt constransi sa creada,sunt indoctrinati de mici,si cred astfel orbeste,uitand de imperativul iubirii!
Se ajunge lesne astfel la fanatism religios,incontestabil un mare pericol pentru umanitate!
"Iubeste si fa ce vrei!"-Sfantul Augustin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu