Am deschis cartea la intamplare,si am citit:
"Bucuros sau manios,inainte de a intra pe portile unui oras in care nu am pus niciodata piciorul,ma opresc o clipa sa dau binete sfintilor sai...cei morti si cei vii,cei stiuti si cei nestiuti.N-am sosit vreodata intr-un loc fara sa capat mai intai binecuvantarea sfintiilor.Pentru mine nu are nici o insemnatate daca locul acela se afla in stapanirea musulmanilor,crestinilor sau evreilor.Cred ca sfintii sunt dincolo de asemenea deosebiri marunte.Un sfant e al intregii omeniri."
(Elif Shafak-"Cele patruzeci de legi ale iubirii"-pag.121)
Mentiune:De ceva vreme incoace,ma tot gandesc si meditez la conflictele dintre religii.Sunt foarte nedumerit si chiar revoltat cand citesc cum sfintii unei religii sunt defaimati de sustinatorii altei religii,ori mai rau,cand acuzele se fac intre sfintii aceleeasi religii mergandu-se pana la verdictul de eretic si chair anatemizare!
Am ramas astfel total surprins de aceast pasaj lecturat pe graba,la intamplare!Simt la fel!
Incep sa cred tot mai mult ca nimic nu e intampator!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu