Toata viata mea am cautat in jurul meu Modele umane .Cand am crezut ca am aflat cate unul,evolutia ulteriara a faptelor,mi-a infirmat asteptarea.
Cu timpul,tot mai mult am ajuns sa realizat ,ca toti oamenii,pana si cei care par foarte virtuosi, sunt de fapt departe de a fi perfecti,buni,luminosi...incapatanarea si egoismul ne ispitesc si strica cel mai mult.Adaugand marcaje ale copilariei sau anumite boli,cu atat mai mult ne indepartam de o anumita cale dorita.
Iisus este modelul ideatic,insa realitatea om este incontestabil departe de acesta.
Ce-i de facut in acest context sumbru ,decadent?
Aceasta relatare,s-a intamplat anul trecut de Sfintii Mucenici.
Fiind o zi frumoasa, am iesit la plimbare,prilej sa-mi adun gandurile ,sa imbin contemplatia cu meditatia.Procedez astfel deseori.
In acea zi ,am inceput sa remeditez asupra imperfectiunii umane,asupra aceea ce spuneam la inceputul articolului.Este o tema de reflectie,pe care si mai inainte am tot starnit-o cautand raspunsuri.In acea zi sfanta, am staruit mult meditatia.
Cum sa ne placa Dumnezeu mi-am spus,cum sa fim de iertat pentru atatea neajunsuri si animozitati ale vietii noastre,cum sa fim demni pentru a transcede intr-o dimensiune paradisiaca?Meritam oare?
..
m-am dus apoi cu gandul la Ceasornicar si ceasornic.
Si mi-am spus astfel:
Ceasornicul poate fi reparat cu o conditie,sa nu aiba lipsa o piesa unica si fundamentala functionarii sale.!Altminteri, oricata pricepere si dragoste are Ceasornicarul pentru ceasuri ,nu se poate!
La fel si Dumnezeu mi-am spus,nu poate rezidi ,restaura omul daca nu va afla la el acel ceva unic si fundamental,esential pentru reconstructie.
Care ar fi acel ceva fundamental restaurarii decaderii noastre,a fost intrebarea imediata.
Scanteia divina!am exclamat fara prea multe ezitari,..ea este insemnul sacralitatii umane ca sorginte ,ea este pecetea ce defineste apartenenta creaturii de un Creator.
Apoi au venit fireste alte intrebari:
In ce consta aceasta scanteie divina in esenta ei?,prin ce anume se poate defini ea ?
Nu a trebuit sa treaca prea mult timp ca sa exclam iarasi in sinea mea!
In duhul Milosteniei inainte de toate!
El este cu certitudine radacina iubirii,izvorul ei,el este liantul care leaga suflet de suflet pentru a intregi armonia Intregului vietii,al iubirii.Fara duhul si harisma milosteniei ,suntem fiinte perfect individualiste,suntem goi sufleteste,profani in cel mai desavarsit mod.Egocentrismul din noi a invins in acest caz!
Observatia realitatii strazii de ceva ani buni incoace isi spunea cuvantul: o carenta majora de empatie ,oamenii si-au pierdut simtul milosteniei,lipseste pana si gestul minimal de apropiere ,de compasiune fata de aproapele nostru .
Cum sa pui oare linistit capul pe perna,cand de atatea ori ignori saracia si suferinta din jur,cand barem acel gest minimal ce-l puteai face, nu l-ai facut?!
Iata ce inseamna sa pierzi scanteia divina din tine.
Sa devii rece,nepasator,absorbit doar de bunastarea ta personala,incapabil de a mai rezona cu Sufletului unui Intreg al carui parte esti!
In lipsa sentimentului de mila,dragostea adevarata nu poate exista!
Pentru ca milostenia este chiar scanteia care aprinde si intretine focul dragostei !
Spre casa intorcandu-ma ,am tinut sa concluzionez cumva,si mi-am spus cam astfel:
Da,Dumnezeu va putea restaura fiinta noastra decazuta,imperfecta,pacatoasa...cu conditia ca noi sa nu pierdem aceasta scanteie divina ,sa veghem in permanenta asadar asupra ei.
In esenta ea tine de harisma milosteniei!Daca aceasta scanteie va fi acolo in inima noastra la ceasul supremei judecati cand se vor alege si imparti lumile,atunci,avem sansa gratierii si a restaurarii noastre,,,fara ea insa nu se poate face nimic!!!
Nepurtator de scanteie divina ,pentru ca din anumite motive ai distrus-o,,,devii incompatibil lucrarii tale in mainile Creatorului.
Milostenia transpusa faptic,iata Margaritarul inimii omenesti ,iata Insemnul ,piesa cheie a apartenentei noastre de o Vointa sacra creatoare!
Nu-l distrugeti,nu-l ingropati din ignoranta,comoditate,posesivitate,egocentrism!
Ea este esentiala curatirii si rezidirii omului la ceasul sfant al inventarierii si judecatii supreme a umanitatii noastre!.Ceas in care fiecare ceasornic omenesc va fi cercetat pentru a afla de existenta ,sau nonexistenta acestei scantei divine.
Ea este samanta rodnica fundamental necesara renasterii omului in plan trascedental.
_______________________________________________________________
Si acum ,surpriza incredibila a zilei:
Cand m-am intors acasa, am ramas inmarmurit.
In bucatarie pe frigider,am dat de ceasul din imagine.Tocmai il primise cadou mama ,de la o prietena la care fusese in vizita sa-i duca cativa mucenici.O vizita care se suprapunea ca timp cu momentul in care eu refectasem despre tema povestita.
Ce Simbol mai potrivit meditatiei mele,decat acesta, sa fi aflat?!
Ceasul inimii ca mecanism biologic, este trecator , muritor,ceasul Inimii purtatore de scanteie divina este pururea , vesnic!Aceasta scanteie divina in esenta ei tine de duhul si harisma milostivirii!
Fara ea,reconstructia omului nu este posibila!
Fara ea, te-ai deconectat si ai distrus singur calea necesara reconectarii tale la Sursa Suprema de Energie Creatoare!
A te afla in Cartea Vietii inseamna sa nu-ti fi pierdut Scanteia divina.
