Deseori de ceva vreme incoace am cosmaruri .Visez urat. Raul isi face loc constat pe orice cale,iar pe calea viselor as spune ca reuseste intr-un mod foarte eficient.Lucreaza psihologic,desface rani,presara sare,mai mult, si taie in suflet uneori cu o precizie de chirurg desavarsit.
Asnoapte am visat insa ceva ce tine de divin...cantam zburand peste orase ,oameni...greu,foarte greu de descris acest zbor.Straniu,ca intr-o cadere cumva si totusi zbor,plutire,spirit inaripat.Este visul care se repeta uneori de foarte multi ani,tocmai din adolescenta. Cant in aceste vise din plinul inimii cu of si bucurie totodata,cu dor si patos cucernic... e si strigat, e si mangaiere,cant mai presus decat orice este omeneste!
Exista in el o stare si un sentiment de sublim pentru care oftez prelung,trezindu-ma.
..
Cant pentru mine,cant pentru cei dragi,pentru Dumnezeu,pentru raul lumii.In vis.
Asnoapte "am cantat" mai mult ca oricand ...
Personificand visul ,va las acest dar ,aceasta sublima "Oda a bucuriei" de Beethoven in interpretarea lui Julio Iglesias.Timbrul vocii sale ii confera un farmec aparte,ascultati.
Clipul este iarasi foarte generos prin culoare si peisaje mirifice.Paradisiac.
Va urez,Inima buna sa aveti!
Si vise frumoase!
9 comentarii:
De ce ar mai fi nevoie de cuvinte, când armonia o creează culorile, sunetele, simțurile?
Este fără cusur-comuniune perfectă între pământ și cer!
Mulțumesc pentru Dar!
Mi-a liniștit multe întrebări!
p.s. eu țin minte foarte puține vise, îmi „impun„ în timp ce visez să rețin.
O singură dată am visat un fel de zbor, eram cu patine sau rotile, nu =mi amintesc prea bine , și deodată m-am desprins de pământ, zburam! atunci nu știam că visez, dar mă minunam că mi se întâmplă.
Rețin visele care au legătură cu casa părintească, cu mama și tata- ei tineri, eu copil.
Îmi place să le tot revăd cu ochiul sufletului.
O zi bună îți doresc și nopți line!
La inceput a fost cuvantul,si cuvantul era la Dumnezeu,si Dumnezeu era Cuvant.
In Geneza primul capitol,,verbul "a zice" apare repetitiv evident ca atribut al creatiei("Si Dumnezeu a zis,sa fie...").El se identifica asadar prin Cuvant.
Fara "cuvantul interior" daca ne gandim bine nici muzica nu ar fi,deliberam,operam,simtim,gandim,cream prin articularea lui ca fiinte cuvantatoare...si asemeni despre perceptia culorilor,formelor,etc.
Cuvantul e sacru!
Multumesc.Sa dea Domnul la mai multe!
Mă refeream la vorba mea scrisă.
Sigur că trăirile se „rostesc„ în graiul lor.
Ma refeream in numele unei cauze...
Uite ceva frumos-
Tudor Arghezi - Cuvant
Vrui, cititorule, sa-ti fac un dar,
O carte pentru buzunar,
O carte mica, o carticica.
Din slove am ales micile
Si din intelesuri furnicile.
Am voit sa umplu celule
Cu suflete de molecule.
Mi-a trebuit un violoncel:
Am ales un brotacel
Pe-o foaie de trestie-ngusta.
O harpa:am ales o lacusta.
Cimpoiul trebuiia sa fie un scatiu
Si nu mai stiu...
Farmece as fi voit sa fac
Si printr-o ureche de ac
Sa strecor pe un fir de ata
Micsorata, subtiata si nepipaita viata
Pana-n mana, cititorule, a dumitale.
Macar cateva crampeie,
Macar o tandara de curcubeie,
Macar nitica scama de zare.
Nitica nevinovatie, nitica departare.
As fi voit sa culeg drojdii de roua,
Intr-o carticica noua,
Parfumul umbrei si cenusa lui.
Nimicul nepipait sa-l caut vrui,
Acela care trasare
Nici nu stii de unde si cum.
Am rascolit pulberi de fum...
EXCEPTIONAL!...
Multumesc!
"Odă bucuriei" acest imn al sperantei si credintei într-o noua lume mai bună, unde spiritul unităţii trimfă, îmi dă de fiecare dată când îl ascult, aproape imposibil de explicat cum, o forţă interioară nebănuită care mă ajută să depăşesc momente dificile. Este magnific!
Visul tău este efectul subconştientului care luptă să alunge depresiile. Este explicat ştiinţific. Creierul uman are încă o mulţime de necunoscute, mai ales în ce priveşte funcţia de apărare. Aşa se explică şi apariţia amneziilor după traume puternice. Deci acel vis frumos, din care parcă nu ai vrea să te trezeşti nu poate fi decât un semn bun, un ajutor lăuntric din necunoscutul fiinţei umane sau poate un dar al Divinităţii.
Asa este,si eu cred asemeni.
La mine insa nu este chiar depresie,nu stiu ce anume,daca eram cu adevarat depresiv eram rau de tot astazi,e poate un soi de anxietate teribila pe fondul unei hipersensibilitati ce ma caracterizeaza decand ma stiu eu.
M-au ajutat:cititul,pictura,filmul,muzica,natura si un dialog staruit cu Dumnezeu in cautarile mele.Origami a fost o revelatie, este pentru mine o terapia deosebita,incerc sa-i conving si pe altii....sa pictez nu am suficienta ,stare,spatiu,bani,materiale.Sunt in plus un perfectionist.
PS:Sunt dezamagit,prea mult probabil uneori....
Trimiteți un comentariu