Adoratie/Jessus of the Abyss

Undeva in adancul Marii Mediterane(17 m adancime) langa Genoa,Italia...a fost amplasata in 1954 o statuieta de bronz de aproximativ 2,5 m inaltime reprezentandul pe Iisus intr-un gest de pace si adoratie.Lucrarea a fost realizata in 1950 de Guido Galletti si reprezinta un simbol dedicat tuturor celor care exploreaza si iubesc marea.

"Singurul raspuns pe care divinitatea l-a lasat oamenilor pe pamant este lumina!"-Claude Monet

Cred ca undeva in adancul inimii noastre exista Chemarea catre pacea luminii eterne...exista un sentiment divin  de lauda,slava, adoratie pe care noi creaturile ar trebui sa-l aflam in raport firesc cu Creatorul Vietii.Nu pentru ca asa ne-a spus cineva,sau pentru ca asa scrie intr-o carte,fara doctrina ...e vorba de un raport tainic si profund personal nascut din stari,sentimente si ratiuni pur intrinseci,care trebuie sa se contureaza cat se poate de sincer si natural.
Suntem insa prea atasati de teluric,si prea departe de celestitate.Atat timp cat nu exista aspiratie,iar adoratia este forma suprema,ramanem incompleti.Suntem parti ale unui intreg pe care ar trebui sa-l resimtim,sa facem acest efort de cautare,altminteri suntem pierduti ,adica ramanem in ignoranta ,devenim adeseori individualisti,egocentrici,incapabili de iubire.Suferim de fapt de un cancer afectiv!
Ori de cate ori mi-e dat sa admir un colt de natura,constat ca toate adjectivele sunt insuficiente cand vine vorba sa-l descriu,un sentiment coplesitor insa resimt si ma pomenesc ca exclam:"O Doamne ,ce minunatie!!!"...este o exclamatie ce cuprinde inexprimabilul in alte cuvinte si care este imposibil sa nu o afli in adancul inimii tale...pe de alta parte imi dau seama ca fara recunostinta  nu se poate, ca exista in noi o chemare si un sens suprem.
Doar mintea cu latura ei materialista si empirica se impotriveste...