marți, 9 octombrie 2012
Starea de nestare...
O stare de asteptare in care ea invoca suspinand o schimbare,o venire,o iubire....asta am simtit eu vrajit de linia melodica si acordurile ei repetitive atat de expresiv nuantate.(nu cunosc versurile)
Un cantec atat de minunat,de original ,de emotionant!...ascultati-l cu atentie,este imposibil sa nu va rascoleasca simtirea si inima.Absolut superb!
PS: Muzicienii francezi au experimentat diverse modalitati de expresie artistica in muzica usoara..Deseori se pleaca de la vers ,el inspirand asadar muzica in care vadita este preocuparea pentru partea de orchestratie gandita si aleasa anume pentru a accentua frumusetea unor pasaje muzicale.
O modalitate in care se inscrie si muzica de aici,este de a reda o anumita stare de spirit prin acorduri simple repetitive si intonatia lor imprimand anumite inflexiuni ,melisme ale vocii timbrate.
Acest cantec "vine" din 1974!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
15 comentarii:
Poate că o să-țí placă!
http://www.youtube.com/watch?v=8IlFTAe8A9I
Superbe versuri!Eu am investit candva mult in prietenie,din pacate fiecare e prins de atatea necazuri,probleme incat acest magic "Vino" al prieteniei s-a transformat intr-un dezolant ;"Unde esti?"
Eu cred că adevăratele prietenii trec peste probleme, necazuri, distanțe.
Am două prietene din liceu, ne vedem rar, cu una dintre ele chiar rar de tot, dar, când vorbim la telefon, ne distrăm, rememorăm scene din anii atât de dragi nouă, că uităm cât a trecut de când nu ne-am văzut.
Am avut eu doua prietene care mi-au facut capul calendar cu necazurile lor...uneia i-am si spus odata ;"Draga as putea intra in Cartea recordurilor" de cate ori te-am ascultat cu aceeasi placa.Nu a inteles.Sunt atras cumva de persoane cu necazuri,sunt un foarte bun ascultator,insa nu stiu cum se face cand am eu nevoie de ele,nu au timp.M-am suparat rau uneori,insa cand le intalnesc uit de toate,le cert nitel,dar trece.Tin foarte mult la ele,au o anumita personalitate care ma subjuga ,insa omeneste ceva lipseste.Un soi de egoism poate,sau doar necazurile le-au racit sufletul.Si eu am o gramada,si tot le spun altora,ca ate retrage ca melcul in cochilie nu este o rezolvare.Le-am ajutat mult,cum m-am priceput eu mai bine si totusi nu am mai vorbit de o vesnicie parca.
Ce-mi place să mi te închipui alături de cele două „tipe„ ( așa le spun eu fetelor cunoscute).
De ce le lași să se tot agite?
Sigur că toți avem probleme. De toate felurile, dar , între prieteni se pot discuta și alte chestii- glume, întâmplări hazlii.
Când o sun pe Nico, pun o întrebare „la ce ați învățat? și ea se prăpădește de râs, chiar dacă este bolnavă sau doar tristă . Eu am stat la ea în gazdă, eram în clasa a X-a.
O altă colegă de clasă, Tanța, locuia nu prea departe de noi. Venea, așa, tiptil, doar intra și ne întreba „ la ce ați învățat”?
Problema noastră, a tuturor din clasă și din școală , era chimia. Tanța voia să se asigure,cumva, dacă noi vom primi câte un 2 la chimie.
Ceea ce s-a și întâmplat o dată.
După aceea, am „tocit „ atât, că , și la miezul nopții dacă m-ar fi trezit cineva, știam tot, tot. Și astăzi știu multe formule. La bacalaureat, am luat notă mai mare la chimie decât la română.
Cam asta cred eu că este cu prietenia!
Nu le las eu,ele aleg sa se agite!
Una este prea posesiva,cealalta prea maximalista...intelegi poate de ce prietenia asta s-a cam subrezit.
I-am spus odata uneia ca nu am iertat in viata mea pe nimeni cat am iertat-o pe ea(ghici care?),ma suparase rau,a recunoscut fara ezitare si si-a cerut iertare,formala judecad dupa ce a urmat.Crezi ca oamenii se pot schimba?
Cimie,uf!...nu am priceput chimia niciodata,si asta pentru ca in primii ani de chimie in gimnaziu am avut o foarte tanara profesoara(abia terminase facultatea probabil)care nici pe la ore nu prea dadea,nici priceputa sa predea inteligibil nu era...asa m-am pomenit in liceu cu o chimie de baza lipsa...si dai frate sa recuperezi din urama,greu!Vezi,cat de mult conteaza norocul in viata!Poate daca as fi avut o profesoara excelenta in primii ani,eram astazi medic,mai stii?!Glumeam nitel...nu regret ca am ales arta,evident chemarea mea.
ps;Nu mi-ai scris impresii despre cantecul postat!
De, ce să zic, dacă mă gândesc că maximaliștii erau posesivi, până peste poate, ea, maximalista posesiv. trebuie să te fi supărat așa de rău. Tot mă distrează chestia asta!
Am avut un foarte bun prieten, artist, poate ai auzit, cumva de el, Ion Mircescu.
Chiar a fost cel mai bun prieten.
Îmi ierta o mulțime de chestii. Și-mi făcea fotografii, se chinuia, căuta partea cea mai bună a zilei..
Am două tablouri de la el- unul se vede, cred, în fotografia cu eleva mea, stewardesa. Mi-a arătat și locul care l-a inspirat, undeva , la ieșirea din Vâlcea, către Călimănești.
Muzica ta? da, îmi place , lait-motivul este o irepetabilă dorință!
Iar Marie Laforet, o mare doamnă!( nu reușesc să redau în scris accentele)
Nu ai inteles,,,una este maximalista,are exigente mari,judeca elitist,extrem de cultivata ...a doua este foarte posesiva,altminteri haioasa,mereu revoltata ,inteligenta,dinamica.
Imi pare rau pentru prietenul tau...ma bucur sa aud ca era pictor.
PS;Reasculta cu atentie cantecul,este foarte original in a da expresie unui soi de suspin ce urca pana la un anumit soi de disperare...sunt tempouri in care se aude rasuflarea expiratiei tanguite,gatuite ,expresia bolii,a suferintei...S-a mizat in acest cantec pe asa ceva,arta inseamna si sa experimentezi,in muzica fireste tonalitatile sunetului,timbrului,aici,repet:foarte ORIGINAL!
ba da, am înțéles- mi-am zis că ar fi cam așa- două într/una!
Era o glumă!
Muzica franceza are ceva aparte. Ma gandeam la "E si tu n'existai pas" a lui Joe Dasin, sau la Maladie d'amor a lui Michel Sardou.
Cu certitudine,pacat ca nu prea este adusa in atentia generatiei mai tinere,,,ei da, acel cantec al lui Dassin este uluitor de frumos,nu cunosc despre muzica celui de-al doilea artist mentionat.
Dar Yves Montand nu vă place, domnilor?
Yves Montand l-am ascultat astazi pe blogul tau!Nu stiu despre el decat ca a fost una din iubirile lui Edith Piaf.(ai citit cartea scrisa de sora ei Simone?)Nu cunosc muzica lui.
Am ascultat muzica lui Dassin intr-o perioada,mi-a placut mult!A murit o Doamne atat de tanar!Trist.
PS:Ma fascineaza chansonetta mai mult decat canzoneta!
Da!!
Fii atent, ți-am adus o piesă foarte simpatică. Are legătură cu ceea ce ai comentat la mine-
http://www.youtube.com/watch?v=qN9fVQtylMI
Chiar ca e simpatica melodia,si bineinteles pisica neagra!!!
Multumiri!
Trimiteți un comentariu