miercuri, 20 martie 2013

Omul lenes si femeia isterica

MOTTO:Din ziua in care am inlocuit cuvantul "pacat" cu "boala",am ajuns sa fiu mai putin critic cu altii si desigur cu mine insumi.Astfel,am devin mai tolerant,mai intelegator,mai bun.

Sotul  dormea in nestire.Dupa 10,12 ore de somn,isi servea  alene  micul dejun,si foarte straniu,iar il apuca  intinsul si cascatul .Incet si cu mare efort reusea  sa mai lucreze cate ceva prin casa,iar dupa masa de pranz nu rata niciodata o repriza zdravana de somn.Sotia a suportat ani buni de zile felul sau de a fi,dar intr-o zi nu a mai rezistat sa-l vada astfel.Omule ,hai la doctor i-a zis ca ceva nu e in regula cu tine.
Doctorii au ramas surprinsi sa afle cate ore petrecea omul nostru dormind.Au fost insa atat de interesati de caz incat l-au supus unei analize foarte atente.L-au filmat pe durata somnului si au ramas uluiti sa vada ca bietul omul era foarte agitat ,se foia intr-una ,se rasucea cand pe o parte cand pe alta...parca se batea cu patul,cu asternuturile, nu alta.Concluzia era evidenta.Nu se putea odihni normal pe durata orelor de somn,fapt pentru care se trezea obosit. I-au prescris in final ceaiuri  si medicamente care sa-l linisteasca si sa imbunatateasca functia somnului.Si minunea s-a intamplat.Intr-o dimineata sotul si-a intampinat  sotia in bucatarie cu micul dejun ,cafea si un buchetel de flori din gradina...



Sotia avea crize de isterie.Erau momente bune si frumoase cand sotul era foarte incantat si multumit.Insa uneori se enerva usor din te miri ce, si nu mai contenea cu certuri,reprosuri,uneori scandaluri in toata regula.Intr-un an, in ajunul Craciunului,s-au certat cumplit. Intr-un acces de furie sotia a daramat bradul ce abia il terminasera impreuna de impodobit.In acel moment,sotul a simtit ca a ajuns la capatul suportabilitatii,si s-a decis.Te iubesc ,dar astfel nu mai putem continua!Trebuie sa mergi la un psiholog.Femeia si-a dat seama cat de nesabuita este uneori,ca  uneori nu se poate controla devenind excesiv de irascibila si nervoasa.A consultat mai multi doctori,deoarece tratamentul nu dadea roade.Itr-o zi un doctor priceput si-a dat seama ca sufera de depreso-manie! I-a prescris litiu ,un element chimic lipsa din organism in aceasta boala,care face realmente minuni..Sotia si-a revenit ,tine boala sub control,si poate astfel  arata lumii asa cum este ea in realitate,o persoana calda,energica,intelegatoare.Mai mult, si-a salvat casnicia ajunsa in pragul divortului.

MENTIUNE:Cele doua scurte povestiri reprezinta cazuri reale!Prima dupa un documentar tv ,sotia plangea chiar amintindu-si despre starea sotului,,,a doua ,dupa un film ce povesteste cazul  unei celebre actrite americane  ce suferea de depreso-manie.Incantata de rezultatele obtinute prin medicatia cu litiu,ea s-a implicat apoi in sustinerea unor proiecte pentru depistarea si tratarea unor asemeni boli.

NOTA DE FINAL;
Imaginati-va cele doua personaje intr-un alt spatiu,timp.El ar fi "lenesul satului",iar lumea l-ar desconsidera caci duhul trandaviei este mare pacat.
Ea ar fi probabil femeia rea de gura,scandalagie,necumpatata,rea.
Judecam fara a cunoaste in profunzime cum stau lucrurile,judecam dupa un model ideatic.Insa toate se explica,au o justificare si poti iata afla antidotul necesar.Uneori este de ordin biochimic,alteori,karmic,genetic,educational,etc.
Ma intreb de ceva vreme incoace : Cat e boala boala ,si cat este pacatul pacat?

In concluzie,vorba cuiva;"Avem datoria nu sa vedem prin oameni, ci sa-i ajutam!"

2 comentarii:

stropidesuflet spunea...

Din păcate, cazurile prezentate de dumneata nu sunt cazuri izolate, dar în majoritatea situaţiilor este vorba de o percepţie eronată asupra realităţii şi a eu-lui, uneori provenită dintr-o serie de eşecuri, frustrări sau egocentrism.Astfel gândind, consider că înainte de a merge la medic, o introspecţie obiectivă este absolut necesară.Sunt persoane care sunt în stare să ţină prelegeri de morală şi să ne convingă că sunt adevăraţi îngeri şi totuşi în viaţa de zi cu zi, comportamentul lor să fie situat exact în opusul celor ce susţin teoretic. Aceştia dau sfaturi, dar sunt primii care le încalcă. In astfel de cazuri - fiindcă în această categorie nu pot intra decât oameni inteligenţi , este necesară introspecţia despre care vorbeam mai sus.Şi când vor reauşi să se cunoască ei însuşi, vor şti şi cauzele care i-au înrăit, vor şti să-şi poată revizui atitudinea în relaţiile cu ceilalţi. Totuşi, un bun psiholog, este întotdeauna un bun sfătuitor, care chiar fără ajutorul medicamentelor să ajute găsirea celei mai bune linii de conduită . Din păcate la noi în ţară nu prea se apelează la consilierea pe care psihologul o poate acorda cu eficienţă.

Modart spunea...

Nu exista nici educatia pentru a merge la psiholog,dar justificata cumva avand in vedere ca a fi psiholog bun,este nevoie de vocatie nu gluma!!!Eu am fost candva si am iesit total revoltat de superficialitatea ce am constatat-o ,ca sa nu mai vorbesc de procedurile aplicate.Si in cazul acestei actrite,pana i s-a pus diagnosticul corect a trebuit sa se tot plimbe pe la doctori.
Cat despre a da sfaturi altora,asta tuturor cred ca ne place,chiar daca contrazicem prin propriu exemplu,,,stii vb aceea ,cu teoria si practica,asta e lumea.Dar repetand de mai multe ori altora ceea ce ai vrea tu insuti sa poti realiza ,poti reusi la un moment dat o rasturnare favorabila a situatiei.
Steinhart avea aceasta obsesie...daruind din ce nu ai ,poti obtine acel ceva...este ideea cartii"Daruind vei dobandi" titlu pe care multi il traduc necitind cartea,altfel.