sâmbătă, 26 iulie 2014

Nadia Comaneci,Moscova 1980



Ritm si balans impecabil,miscari ample ,majestuoase,forta si eleganta aparte...Nadia avea un simt dramatic al miscarii,grave,monumentale fara a epata prin tot soiul de artificii si acrobatii de dragul spectacolului ....a restituit as spune  acestui sport acea frumusete si noblete specifica asa cum o intelegeau vechii greci odinioara cand vorbeau de perfectiune,si anume prin o simbioza intre expresie "morfologie,expresie si miscare" menita sa redea  "simplitudinea nobila si grandoarea calma".

Astazi preocuparea  pentru elemente inedite de mare dificultate tehnica ,au facut din acest sport artistic un fel de circ acrobatic...pacat!Se diminueaza astfel actul artistic in sine,si foarte importat consider,acel simt grav si sculptural al formei in miscare.
Se pierde esentialul...acea poetica aparte ce o resimti doar in simplitudine si naturalete desavarsita.
Prea mult contorsionism,prea multa agitatie,salturi,acrobatii...pe cand corpul omenesc  ca  atitudine si expresie artistica ar trebuie sa pastreze prin miscare o anumita distinctie calma,eleganta ,monumentala.

Deosebit acest sol al Nadiei Comaneci din 1980!!!
Pur si simplu relaxeaza ,poti face terapie urmarind-o,poti visa contemplandu-i miscarile pe acordul muzicii...splendid!
 .


Un comentariu:

Aurora Georgescu spunea...

Iţi dau dreptate. Evoluţia Nadiei vibra de eleganţă şi frumuseţe . Chipul ei nu lăsa să se vadă nici o tresărire. Era Ea, muzica şi aparatul la care lucra. Lumea exterioară nu exista şi asta îi dădea o măreţie aparte, situând-o în altă lume: lumea desfăvârşită a artei.