La inceput ,a fost Singuratatea...
Daca exista un singur Dumnezeu,un Creator...ma duc acum cu gandul la Singuratate.La sentimentul de singuratate.
S-ar explica cumva intentia creatiei omului dupa chipul si asemanarea Sa,nu?
Sa existe oare in Univers acest sentiment rascolitor si dramatic al singuratatii?Sa fie oare insusi Dumnezeu suferind de singuratate,de unde si de subinteles expresia unui mare teolog, "dragostea nebuna a lui Dumnezeu "!
Poate ca din sentimentul puternic al Singuratatii a purces Vointa creatore.....s-ar explica de ce noi ca parte creata resimtim imperativul prieteniei,iubirii!
Sa fie pornirea iubirii intr-un tainic si subtil acord cu teama de singuratate?
Uneori simt ca toti suntem singuri..mai mult, sau mai putin...
Sa fie singuratatea firii o lege universala?Un fior primordial,de dinaintea cuvantului creator?
Cert este ca uneori este atat de marcanta,incat cuvantul tace in tine mormantal si gandurile toate pier.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu