All rights reserved
Fotografii incluse intr-un colaj pe tema naturii ca prezenta sacra.
Ce ma uluieste cel mai mult este ca de fiecare data conturul expresiv de ochi are undeva in partea circulara ce ar corespunde pupilei ,acel punct luminos care in pictura sugereaza volumetria si straluctrea globului ocular.
Cele doua picturi au fost inserate sugestiv cu trimitere la acordul subtil dintre forma plastica din arta si cea din natura.
Mentiune: Sunt cativa copaci de langa un bloc!O alee mai retrasa....de-ar sti locatarii ca aceste imagini sunt din imediata lor apropiere,de zi cu zi!
4 comentarii:
Este spectaculos cum în natură descoperim corespondenţe misterioase. Nu o dată forme aparent ciudate dăltuite de vânt şi ploi în piatră, desăvârşeau de fapt un chip şi mai mult de atât, păreau mesaje. M-a fascinat întotdeauna acest aspect straniu dar căruia întotdeauna i-am dat un sens.
Mă bucur mult să te regăsesc în blogosferă.
Imi cer scuze de a raspunde cu intaziere...
Ce sa spun,in acest caz asemanarea cu ochiul omenesc este uluitoare!
Cum sa interpretam?
Nu ma pot gandi decat la o intentie creatoare a Cuiva care se manifesta in toate formele naturii,oranduite,echilibrate ,ritmate compozitional dupa anumite legi,nu haotic,accidental.
Nu stiu cat am revenit eu pe aici,a fost asa o stare de moment ca sa salvez aceste imagini dintr-un fisier pe blog .
Nu prea ma mai preocupa aceasta activitate pe acest blog!
Pacat ca m-am abatut de la intentia initiala a acestui blog...asta este,am investit prost,trag ponoasele de rigoare!
Blogul rămâne prietenul credincios care te ascultă tăcut ori de câte ori simţi nevoia să împărtăşeşti şi altcuiva gândul tău. Uneori prin eter se fac nesperate conexiuni de gânduri şi primim răspunsul aşteptat, alteori gândurile ni se pierd în Univers şi răspunsul nu este decât cel al propriului ecou, dar întotdeauna există speranţa că poate gândul nostru scris pe blog, poate fi de folos cuiva. Poate nu ţi-am spus niciodată, dar ai avut postări care mi-au şters semne de întrebare care îmi creaseră insomnii. Alteori mi-au şters lacrimile şi-au făcut loc zâmbetului. oare ţi-am mulţumit vreodată? O fac acum, din tot sufletul.
Cu aceleasi scuze de a fi raspuns cu intarziere..
.Multumiri calde si sincere pentru ca iti gasesti timp,si chiar stiu cat de ocupata esti,de a impartasi unele file de pe blogul meu,ca ti-au priit,ca ti-au adus un zambet ori deschis calea catre anumite reflectii...
Cred ca spiritul comunicarii este esential si fara reciprocitivitate de ambele parti in a ne citi nu e bine,nu e drept.
Nu cer nimanui aceeasi proportie intre a da si aprimi ,dar fireste o anumita masura se impune!
Nimic nu este mai de folos totusi,decat sa pozi auzi citind recatia cuiva,o opinie,o idee fie laudativa sau critica,,,
Altminteri ,ignoranta te faci sa simti ca vorbesti in van,ca doar monologhezi pe aceasta cale.Oamenii nu mai stiu face gesturi simple,dar culmea,vornesc de lucruri marete,de sentimente inaltatoare.Cata ipocrizie.
Multa inspiratie si ai grija ca vine acus Andaluza cu Serafim si gasca lor de prieteni de la Sucevita sa te colinde!
Trimiteți un comentariu