vineri, 11 martie 2016

ceea ce nu traim...


Cum insa sa traiesti cum inima o cere cand nu dispui de ce ai nevoie?
Ca o floare sa creasca,sa infloreasca,are nevoie de anumite conditii...fara ,nu apuca sa traiasca,se ofileste inainte de vreme.Iar uneori ,trist,nu apuca nici barem sa incolteasca!
De cele mai multe ori,nu noi stabilim ,nu noi decidem,nu noi ne dorim ceea ce se intampla.
Se intampla...uneori,doar se intampla,fara ca tu sau altcineva sa faca vreo alegere.
Pentru ca te-a muncit si istovit viata atat de mult cu hatisurile si obstacolele ei ,incat nu mai ai stare sau putere sa o traiesti cum ti-ai dori.Nu mai dispui de tine insusti,nu mai esti stapan pe tine,nu mai reusesti lua decizii importante.Mereu resimti anxietate,stres,oboseala,revolta,tristete,suparare,boala..Din toate partile se emit pretentii,se cere un tribut!.
Ca atare,ce poti face ca sa nu cazi rau de tot, este sa-ti creezi anumite supape de evadare pe care sa le folosesti in anumite momente.Sa fugi in imaginatia ta,sa cutreieri locuri minunate,sa te dedici unui hobby,sa contempli,sa te cufunzi in muzica ,in dans,sa comunici cu un prieten, cu Dumnezeu....In famile nu stiu de ce,dar din cate constat lucrurile nu merg nici pe departe asa cum se arata prin unele romane,filme.
Remarc insa ca si  in aceste momente de respiro,de pace si beatitudine,se strecoara forte potrivnice ce cauta sa-ti rapeasca  acea liniste si bucurie cautate cu disperare.Greu sa traiesti plenar o clipa,raul e pretutindeni,si in  exterior ,dar si in gandurile tale infiltrat.Ramane totusi de apreciat,aspiratia,efortul de  a trai cat mai intens o asemenea clipa,moment!

Nu traim o viata decat cronologic, ca forma de traire in profunzime sunt doar clipe adunate....aduna cat poti de multe,e buchetul tau de flori!
Insa nu uita niciodata dezideratul,inima buna,milostiva,dragostea de apropele tau aflat la necaz!
Altminteri, starile tale inalte de traire ,raman  doar bucurii egoiste.


2 comentarii:

Pr.Victor spunea...

Între carpe diem şi veşnicia împărăţiei cerurilor suntem nevoiţi să trăim şi ceea ce nu (dorim să) trăim. Cronologia are şi ea rostul ei, omeneşte vorbind, desigur, căci pe Dumnezeu nu-l afectează timpul nicidecum. Şi apoi, dacă am fi serioşi, trecerea timpului ne este de folos, căci deseori aşteptăm să treacă timpul pentru a ne putea bucura de anumite momente, pentru a ne simţi bine alături de oameni dragi, chiar dacă aceeeaşi trecere a timpului ne aduce şi momente peste care am dori să trecem imediat.
p.s Tăcerea de la blogul meu şi moderarea comentariilor fără a răspunde nu se datorează unui capriciu, ci doar a unor încercări de moment peste care eu şi familia trebuie să trec, moderând deseori de pe telefon, vezi bine destul de stângaci, de vreme ce am dat drumul şi comentariilor ce ar fi trebuit să fie nepostate.
Seară frumoasă să ai.

Modart spunea...

Nu neg importanta oricarui moment in ecuatia Vietii,sunt toate...ale tale!Fie bune ,mai putin bune,sau rele!
Insa tare mi-as dori sa pot simti mai plenar un moment,o clipa,,,si aici e problema ,e foarte greu sa reusesti lucrul asta,in ciuda chiar a unui efort mare.
Ma refer in special la clipe de gratie,de traire intensa,momente revelatorii...nu la clipe de a ma simti eu bine petrecand lumeste nu stiu cum.
Desigur ar fi multe de spus..iar eu am cam obosit din deceptii multe anterioare.

ps; am inteles,multumesc de urare.
Putere si inspiratie familiei in momente mai grele ...sa fie!