Eu de mic am trait cu acest sentiment...Altii,erau mereu mai merituosi,mai deosebiti,mai interesanti decat ma vedeam si percepeam eu pe mine insumi!
Trebuia ca atare sa ma dau peste cap ,sa muncesc si sa demonstrez ceva deosebit ca sa fiu in centrul altora de interes,ca sa fiu iubit.Iubirea era pentru mine ceva ce trebuie meritat.Foarte tarziu am realizat ca a fi iubit este un drept al fiecaruia ,indiferent ce stie,cat poate,cine este!Am avut de mic multe exigente cu mine insumi in ce imi propuneam.Prea multe,ma oboseau,si astazi ma obosesc,ma streseaza!
Nu am fost un copil care sa ma simt iubit asa cum imi doream.Fireste,cu atat mai mare resimteam lipsul dragostei cu cat eu insumi nu ma prea puteam iubi pe mine insumi.
Totusi,acest sentiment,obsesie,cult chiar, m-a ferit de egocentrism si mandrie, m-a determinat sa-mi indrept gandul si atentia permanent catre cei din jur,incercand sa-i fac sa se simta bine in compania mea ,sa-i ajut la nevoie.
Paradoxal cumva, cu cat te iubesti pe tine mai putin ,cu atat e loc mai mult sa iubesti pe altii!!!
Insa sa iubesti si sa nu te prea simti iubit,sau sa nu prea poti simti asta...e un sentiment cumplit de dureros uneori!
De ceva ani buni incoace insa,deceptiile legate de relatiile interumane,m-au determinat la un soi de retragere,insingurare in matca propriului ego.Mi-am pierdut increderea in oameni,am inceput sa-mi indrept gandul tot mai mult catre Dumnezeu.
Incep sa devin ceva mai egoist,insa invat ,culmea,sa ma iubesc cumva si pe mine asa cum atati ani de zile nu am stiut a o face.
Greu de tras o concluzie din lupta asta acerba dintre eu si altii,ce masura sa respecti,cat si cum se poate echilibra cu folos balanta...ceea ce stiu insa, este ca am avut intotdeauna au sentiment misterios despre Cineva care ma iubeste!
El m-a tinut si cand am trait cu sentimentul lui altii,si cand am sarit de partea cealata a baricadei.
luni, 23 ianuarie 2017
marți, 17 ianuarie 2017
Copii si parinti/Imaginatie vs. rigorism
Copiii se simt foarte bine atunci cand parintii au hobby-urile lor,si mai putin bine,ori chiar rau,atunci cand din lipsa de hobby-uri acestia isi centreaza atentia asupra lor, dadacindu-i si moralizandu-i permanent .
Un hobby poate apoi deveni o forma minunata de comunicare intre parinte si copil,ori ceva pe care parintele il poate transmite copilului sau ca o zestre de suflet drept mostenire.
Prea multi parinti sunt posesivi cu copii lor,prea mult primeaza dorinta de a-i controla de a le impune ceva !.Astfel,nu faci decat sa ii sufoci,inabusi,inhibi personalitatea in formare!
Copilului trebuie sa-i lasi libertate in activitatile specifice varstei,iar orice corectie dorita in anumite aspecte negative,trebuie sa se realizeze cu rabdare,tact, discretie fara ca acesta sa resimta acea autoritate in regim de forta,amenintare,pedepsire.
Cand greseste fa-l sa intelega de ce greseste,iar pentru asta poti sa-i dai multe exemple despre urmarile unui anume greseli.Ascultarea in contextul intelegerii are sorti de izbanda cu mult mai mare decat vocea autoritara care tuna si ameninta!
"Nu e bine,nu e frumos!"...nu e suficient de spus,trebuie sa-i si explici de ce,trebuie, mai mult, sa gasesti o forma de a-i explica cat mai interesanta si pe intelesul lui!
Constat adeseori o mare,mare lipsa de imaginatie din partea parintilor.
Copilaria este prin excelenta un teritoriu psihologic tributar jocului si fanteziei de poveste.
Joaca-te ca atare cu el,da in mintea lui apeland la imaginatia de poveste,inventeaza situatii amuzante cu personaje fictive bune sau rele,abordeaza anumite sarcini de lucru sub forma de concursuri cu recompense,citeste-i din literatura specifica varstei discutnd apoi impreuna despre subiect...si foarte important in acest caz,fa-o cu maxima convingere,cu inima plina,cu entuziasm si bucurie,nu ca o sarcina autoimpusa!
Ar trebui scrise carti pentru parinti lipsiti de imaginatie,cu tipuri de activitati si forme de abordare inedite in functie de anumite dificultati specfice in cresterea si educarea copiilor.!Ar trebui multe asemenea carti in casa unui parinte!
Un parinte foarte rigorist, adica lipsit de ceva imaginatie si fantezie creatoare,ar trebui sa se autoeduce in acest sens daca vrea sa-i ofere copilului sau o copilarie fericita !
Cred ca cea mai minunata menire a copilului in viata adultilor este aceea de a-i reconecta pe acestia din cand in cand la taramul jocului si fanteziei de poveste,pentru ca altminteri riscam sa ne robotizam,sa devenim sclavii muncii si pragmatismului lumesc.
Pentru asta insa,trebuie fireste ca tu ca parinte sa accepti sa joci cu el jocul copilariei!
Fii muncitor, responsabil.,serios,dar nu uita totusi sa te bucuri de compania propriului copil!Urmarindu-l,discutand si jucandu-te cu el,vei avea de redescoperit multe lucruri minunate ce s-au atenuat sau chiar pierdut odata cu maturizarea ta.
Vorba lui Brancusi "Cand nu mai suntem copii,suntem ca si morti!"
Parintii obsedati de curatenie,mancare,munca in exces pentru confort si bunastare materiala...au ratat "Marea Intalnire "cu propriul copil!
Un hobby poate apoi deveni o forma minunata de comunicare intre parinte si copil,ori ceva pe care parintele il poate transmite copilului sau ca o zestre de suflet drept mostenire.
Prea multi parinti sunt posesivi cu copii lor,prea mult primeaza dorinta de a-i controla de a le impune ceva !.Astfel,nu faci decat sa ii sufoci,inabusi,inhibi personalitatea in formare!
Copilului trebuie sa-i lasi libertate in activitatile specifice varstei,iar orice corectie dorita in anumite aspecte negative,trebuie sa se realizeze cu rabdare,tact, discretie fara ca acesta sa resimta acea autoritate in regim de forta,amenintare,pedepsire.
Cand greseste fa-l sa intelega de ce greseste,iar pentru asta poti sa-i dai multe exemple despre urmarile unui anume greseli.Ascultarea in contextul intelegerii are sorti de izbanda cu mult mai mare decat vocea autoritara care tuna si ameninta!
"Nu e bine,nu e frumos!"...nu e suficient de spus,trebuie sa-i si explici de ce,trebuie, mai mult, sa gasesti o forma de a-i explica cat mai interesanta si pe intelesul lui!
Constat adeseori o mare,mare lipsa de imaginatie din partea parintilor.
Copilaria este prin excelenta un teritoriu psihologic tributar jocului si fanteziei de poveste.
Joaca-te ca atare cu el,da in mintea lui apeland la imaginatia de poveste,inventeaza situatii amuzante cu personaje fictive bune sau rele,abordeaza anumite sarcini de lucru sub forma de concursuri cu recompense,citeste-i din literatura specifica varstei discutnd apoi impreuna despre subiect...si foarte important in acest caz,fa-o cu maxima convingere,cu inima plina,cu entuziasm si bucurie,nu ca o sarcina autoimpusa!
Ar trebui scrise carti pentru parinti lipsiti de imaginatie,cu tipuri de activitati si forme de abordare inedite in functie de anumite dificultati specfice in cresterea si educarea copiilor.!Ar trebui multe asemenea carti in casa unui parinte!
Un parinte foarte rigorist, adica lipsit de ceva imaginatie si fantezie creatoare,ar trebui sa se autoeduce in acest sens daca vrea sa-i ofere copilului sau o copilarie fericita !
Cred ca cea mai minunata menire a copilului in viata adultilor este aceea de a-i reconecta pe acestia din cand in cand la taramul jocului si fanteziei de poveste,pentru ca altminteri riscam sa ne robotizam,sa devenim sclavii muncii si pragmatismului lumesc.
Pentru asta insa,trebuie fireste ca tu ca parinte sa accepti sa joci cu el jocul copilariei!
Fii muncitor, responsabil.,serios,dar nu uita totusi sa te bucuri de compania propriului copil!Urmarindu-l,discutand si jucandu-te cu el,vei avea de redescoperit multe lucruri minunate ce s-au atenuat sau chiar pierdut odata cu maturizarea ta.
Vorba lui Brancusi "Cand nu mai suntem copii,suntem ca si morti!"
Parintii obsedati de curatenie,mancare,munca in exces pentru confort si bunastare materiala...au ratat "Marea Intalnire "cu propriul copil!
duminică, 15 ianuarie 2017
miercuri, 11 ianuarie 2017
Joe Dassin/Dans les yeaux d'Emilie
"Dupa "Et ci tu n'existais pas" ,acesta este al doilea hit semnat Dassin,ce-mi face o deosebita placere ori de cate ori il ascult.
Refrenul in contrast cu inceputul,,,exprima atat avant,entuziasm,bucurie,solaritate,viata...e asa...un fel de RESTART TERAPEUTIC,adica ceva s-a terminat,chiar s-a terminat,nu mai merita sa te intorci intr-un trecut dureros,sa-l analizezi atat, e timpul sa traiesti bucuria prezentului,cu speranta si incredere.
Cam asta resimt eu ca stare de spirit ascultand linia melodica,orchestratia,ritmul si interpretarea...caci despre versuri, habar nu am ce spune in general,doar ici colo pot traduce cate ceva.
Exista o muzica simpla si curata a bucuriei care merge direct la inima!
Esti trist,suparat,deceptionat,asculta acest cantec ca forma de terapie muzicala!
luni, 9 ianuarie 2017
Visul unei Nopti de iarna/Rodica Mandache
Intotdeauna mi-a placut foarte mult Rodica Mandache,,,chipul ei,dulceata glasului,caldura si acel gen de feminitate candida si vulnerabila pe care o degaja,o inspira.
Iata de ce adeseori m-am intrebat de ce nu prea a fost distribuita in roluri principale,ori cum de s-a facut sa nu fi fost remarcata de vreun mare regizor pentru a-i valorifica talentul si sensibilitatea aparte in filme.Pacat,are ceva cu totul aparte pentru care in alte tari spre exemplu,se scriu scenarii de filme expre pentru asemenea actori care au ceva special .Acesta este de fapt singurul rol principal detinut de actrita din cate am vazut eu (si am vazut o gramada de filme vechi romanesti).Ar mai fi unul mai consistent,insa nu chiar principal.(vezi nota de la subsol),in rest, doar roluri minore.
Ce rol aici,o nestemata pentru lumea filmului si a teatrului romanesc!
Parca a fost special compus pentru ea,desi piesa dateaza cu foarte multi ani in urma.Avea doar 3 ani cand s-a realizat prima ecranizare!Dupa 40 de ani ,astrele insele probabil, au hotarat ca ea sa primeasca acest rol,deloc usor,,ce Fericire!!!...chiar nu vaz pe nimeni alta sa-i fi conferit mai multa stralucire!
.
O ecranizare din 1980 dupa un scenariu de Tudor Musatescu.
Cu :Rodica Mandache,Florin Piersic,Stefan Radolf,Margareta Pogonat
O poveste clasica de dragoste atat de potrivita in preajma sarbatorilor de iarna.
Magnifica interpretare,un deliciu rolul lui Dorulet jucat de Rodica Mandache!
OBSERVATIE:Mai exista o versiune veche tocmai din 1943,insa este cu mult sub aceasta !
Este incredibil cat de mult conteaza distributia,talentul actorilor.. interpretarea lui Dorulet din versiunea veche este chiar sub orice critica.Pur si simplu actrita respectiva a masacrat rolul ,evident,mai sunt si cate unii/unele ce au terminat teatrul datorita unor relatii,pile,si tot asemenea au obtinut si roluri.
Puteti incerca sa-l vedeti si sa comparati.Eu unul am ramas extrem de uimit, revoltat...inadmisibil!
Vizionarea ambelor versiuni,ar fi un material excelent pentru cei dornici sa studieze aceasta arta ,ptr a face diferenta dintre talent autentic si diletantism, pentru a intelege ce inseamna maiestrie si har in a interpreta un text cu un anumit continut tematic.
--------------------------------------------------------------
PS: O mai puteti vedea pe Rodica Mandache intr-un rol adorabil,in filmul "De ce are vulpea coada?"
Iata de ce adeseori m-am intrebat de ce nu prea a fost distribuita in roluri principale,ori cum de s-a facut sa nu fi fost remarcata de vreun mare regizor pentru a-i valorifica talentul si sensibilitatea aparte in filme.Pacat,are ceva cu totul aparte pentru care in alte tari spre exemplu,se scriu scenarii de filme expre pentru asemenea actori care au ceva special .Acesta este de fapt singurul rol principal detinut de actrita din cate am vazut eu (si am vazut o gramada de filme vechi romanesti).Ar mai fi unul mai consistent,insa nu chiar principal.(vezi nota de la subsol),in rest, doar roluri minore.
Ce rol aici,o nestemata pentru lumea filmului si a teatrului romanesc!
Parca a fost special compus pentru ea,desi piesa dateaza cu foarte multi ani in urma.Avea doar 3 ani cand s-a realizat prima ecranizare!Dupa 40 de ani ,astrele insele probabil, au hotarat ca ea sa primeasca acest rol,deloc usor,,ce Fericire!!!...chiar nu vaz pe nimeni alta sa-i fi conferit mai multa stralucire!
.
O ecranizare din 1980 dupa un scenariu de Tudor Musatescu.
Cu :Rodica Mandache,Florin Piersic,Stefan Radolf,Margareta Pogonat
O poveste clasica de dragoste atat de potrivita in preajma sarbatorilor de iarna.
Magnifica interpretare,un deliciu rolul lui Dorulet jucat de Rodica Mandache!
OBSERVATIE:Mai exista o versiune veche tocmai din 1943,insa este cu mult sub aceasta !
Este incredibil cat de mult conteaza distributia,talentul actorilor.. interpretarea lui Dorulet din versiunea veche este chiar sub orice critica.Pur si simplu actrita respectiva a masacrat rolul ,evident,mai sunt si cate unii/unele ce au terminat teatrul datorita unor relatii,pile,si tot asemenea au obtinut si roluri.
Puteti incerca sa-l vedeti si sa comparati.Eu unul am ramas extrem de uimit, revoltat...inadmisibil!
Vizionarea ambelor versiuni,ar fi un material excelent pentru cei dornici sa studieze aceasta arta ,ptr a face diferenta dintre talent autentic si diletantism, pentru a intelege ce inseamna maiestrie si har in a interpreta un text cu un anumit continut tematic.
--------------------------------------------------------------
PS: O mai puteti vedea pe Rodica Mandache intr-un rol adorabil,in filmul "De ce are vulpea coada?"
vineri, 6 ianuarie 2017
De Boboteaza...
"Botezul lui Iisus"-pictura de Andrea Verrocchio
Profesorul lui Leonardo da Vinci,Verrocchio,a fost nu doar pictor,dar mai cu seama el va ramane in istoria artelor ca unul dintre marii sculptori ai Renasterii italiene.Ecvestra sa "Il Colleone"-este considerata de catre unii critici si istorici de arta, drept cea mai frumoasa ecvestra din istoria sculpturii.
In pictura sa "Botezul lui Hristos"..Verrocchio ii va incredinta lui Leonardo sa picteze un inger.
Nu e greu de ghicit care dintre cei doi prezenti in lucrare.
Aspectul grav,sobru al picturii este usor indulcit prin prezenta acestui inger de un anume lirism ce defineste stilul si harul picturii leonardiane.
Se spune ca multi veneau sa vada lucrarea lui Verrocchio ,special pentru a contempla acest inger.
Ucenicul isi depasise profesorul.
miercuri, 4 ianuarie 2017
Film/Nu fara fiica mea.
Filmul se bazeaza pe o poveste reala relatata in cartea "Numele meu este Mohtab",carte scrisa de Betty,eroina din film,personaj minunat interpretat de actrita Sally Field.
Sally Field, va readuc aminte ca ati vazut-o in celebra comedie "Madame Doubtfire" alaturi de regretatul Robin Williams ,ori poate va amintiti filmul "Locuri in inima",film pentru care a obtinut si un Oscar pentru interpretare.
S-a lansat cam odata cum Meryl Streep si Jessica Lange, pe la inceputul anilor 80.Dintre toate trei,eu unul care le-am vazut in mai multe filme pe fiecare,o consider pe Sally cea mai talentata.
Imi reconfirma talentul de exceptie si in acest film,un film din 1991,care desi celebru si contraversat datorita incidentei sale cu religia islamica,eu unul abia acum l-am descoperit.
Subiectul: Dupa 7ani de casnicie cu un medic iranian,o americanca accepta dupa mai multe ezitari,sa mearga in Iran pentru ca sotul sa-si vada rudele.Cei doi au o fetita de 4 anisori ,pe nume Mohtab.
Aici mama afla consternata despre decizia sotului de a ramane definitiv in tara sa si de a-si creste fetita in religia sa musulmana!Culmea consternarii ..sotul ii jurase acasa pe Coran ca totul va fi ok,ca se vor intoarce acasa in America dupa 2 saptamani.Totul fusese asadar premeditat.
Orice incercare de a-l indupleca de a se intoarce in tara natala se soldeaza cu certuri teribile ,batai si chiar amenintarea cu moartea.
Disperata, cauta pe furis sprijin... la inceput la Ambasada Elvetiana ,insa acolo afla ca singura solutie este sa divorteze,caz in care insa conform legii musulmane ,fetita ar fi ramas in custodia sotului.Nici vorba sa se desparta de fiica sa,asadar va face tot posibilul de a gasi alta cale de a evada dintr-o tara in care ajuns ostatica .
Cum a reusit sa evadeze pana la urma,ce mentalitati primitive si comportament barbar a avut de infruntat...va las desigur curiozitatea de a urmari filmul.
E genul de film care se consuma usor,pe nerasuflate de la inceput si pana la sfarsit.
OBSERVATIE:din cate am inteles citind unele comentarii ale unor persoane care au citit cartea ,lucrurile au stat chiar si mai rau ,iar evadarea mamei si fiicei a intampinat si mai multe dificultati decat cele prezentate in film.Oricum e suficient ca sa te cutremuri pana unde poate merge fantismul religios si paranoia umana.
Pe de alta partre,ma intreb,cum de a putut aceasta brava mama,sa convietuiasca7 ani impreuna cu un sot evident paranoic?Oricat teatru ar fi jucat ,un comportament agresiv tot iese la iveala.
MENTIUNE: Citind titlul cartii,imediat mi-a venit in minte filmul indian "Numele meu este Khan",film realizat in 2010!Foarte bun si acest film prezentat si pe blog ,il recomand cu aceasta ocazie din nou!
Ce vroiam spune insa ...eu sunt aproape sigur ca acest film indian care incearca o sensibilizare/reconciliere intre religii s-a dorit cumva o replica la filmul acesta.
Musulmanii nu sunt chiar asa de primitivi si agresivi,,e doar cazul unei anume categorii care rastamacesc invataturile profetului Mahomed.Importante sunt faptele bune,in rest fiecare are calea sa de acces catre divinitate ,acesta ar fi mesajul cheie din acest film indian.
O fi sau nu acesta adevarul despre musulmani,nu stiu si .nu vreau intra in polemici religiose aici...insa trebuie sa admit ca urmarind acest film bazat pe fapte reale,m-am cutremurat cum gandesc musulmanii,ce obiceiuri primitive au,cate apucaturi si opinii pe care,scuze, le regasesti perfect daca ai citi un tratat de psihiatrie despre paranoia...incredibil!
Scuza ca ce s-a intamplat acestei mame si fiicei ei s-ar datora dupa cum spun unii, nu stiu carei rascoale/revolutii din anul respectiv,sau pentru ca intrase intr-un clan foarte fanatic,nu tine deloc ca scuza in opinia mea .
Caci nu e vorba doar de atitudinea sotului,a familiei sale ,este evident vorba de o mentalitate la nivelul intregii societati.
Un regim al fricii si supunerii orbeste ,in care o femeie nu are nici o liberate de exprimare si actiune,barbatul ajungand adeseori sa fie vazut si tratat ca un semizeu posesiv si dictator!Nici un barbat nu-i infailibil!
Probabil ca unor femei le place sa fie dominate de soti,fie si pana la bataie(tine psihiatric vorbind de sadomasochism),ca sa poti accepta trai astfel!Altminteri,greu sa inteleg atitudinea celeilalte femei americane din film ,care declara ca e bucuroasa sa-si creasca fii in aceasta religie si tara,desi si ea a fost fortata la inceput sa ramana acolo.
Posesivitatea e una,dragostea e cu totul altceva!
Filmul il puteti gasi disponibil acum online cu subtitrare!
Merita de vazut dpentru cat curaj,perseverenta si dragoste poate da dovada o mama pentru a-si salva fiica ,amandoua prizoniere intr-o lume nedorita, o lume in care perspectivele de evadare par de domeniul imposibilului.
Merita cu atat mai mult pentru ca e vorba nu de fictiune ,ci de un caz real!
Iata un MODEL DE MAMA,, minunat interpretat de Sally Field,rol pentru care ar fi meritat chiar un Oscar!!
.
marți, 3 ianuarie 2017
Binele,raul si necazul
Se zice ca omul bun la necaz devine mai bun ,mai smerit,mai intelept,pe cand cel rau,neacceptand suferinta,se revolta devenind mai rau!
Asa o fi probabil,,,caci s-ar explica de ce omul bun are parte de atatea necazuri,iar ala rau are parte de bucurii multe.
Sa-l slefuiasca Dumnezeu pe primul mai mult,si sa-l fereasca pe al doilea sa nu se sminteasca si sa faca rele si mai mari!
Dupa logica omeneasca e nedrept,dupa cea divina ,altele sunt criterile balantei pentru lumea cealata!
Asa o fi probabil,,,caci s-ar explica de ce omul bun are parte de atatea necazuri,iar ala rau are parte de bucurii multe.
Sa-l slefuiasca Dumnezeu pe primul mai mult,si sa-l fereasca pe al doilea sa nu se sminteasca si sa faca rele si mai mari!
Dupa logica omeneasca e nedrept,dupa cea divina ,altele sunt criterile balantei pentru lumea cealata!
Blogosfera /Cu sau fara comentarii ...
...e cam la fel daca as spune "cu sau fara iubire!"...atunci cand lasi sau nu comentarii altora in propria lor casuta virtuala.
Zic psihologii ca mama adevarata este aceea care iubeste si copiii altora!Altminteri e o iubire posesiva,ceea ce e departe de iubirea adevarata!Cu siguranta asa este!
Ma tot minunez de ceva ani incoace cat de inghesuita este fiinta omeneasca in propriul eu!
Fa altora ce ti-ai dori tu sa-ti faca ei..e un indemn biblic!Lege sacra se spune chiar!
Unii doar simuleaza sentimente inalte,,in fapt,ei nu prea pot iubi!
Cazul cu certitudine a celora carora le-am scris multe comentarii pe blogul lor de-a lungul unor ani ,iar ei,ei da,incredibil,nici barem salutar pe aici nu au lasat un comentariu!!!
Le-am scris din suflet,am incercat transmite anumite idei.ganduri,sentimente personale,nu i-am insultat cu nimic!
Recomandare..lasati-va de scris pe blogul personal un timp mai indelungat!Scrieti doar pe alte bloguri pareri,opinii.Poate reusiti astfel sa va depasiti egocentrismul !
Culmea,unii spun sau pretind ca sunt crestini!
Zic psihologii ca mama adevarata este aceea care iubeste si copiii altora!Altminteri e o iubire posesiva,ceea ce e departe de iubirea adevarata!Cu siguranta asa este!
Ma tot minunez de ceva ani incoace cat de inghesuita este fiinta omeneasca in propriul eu!
Fa altora ce ti-ai dori tu sa-ti faca ei..e un indemn biblic!Lege sacra se spune chiar!
Unii doar simuleaza sentimente inalte,,in fapt,ei nu prea pot iubi!
Cazul cu certitudine a celora carora le-am scris multe comentarii pe blogul lor de-a lungul unor ani ,iar ei,ei da,incredibil,nici barem salutar pe aici nu au lasat un comentariu!!!
Le-am scris din suflet,am incercat transmite anumite idei.ganduri,sentimente personale,nu i-am insultat cu nimic!
Recomandare..lasati-va de scris pe blogul personal un timp mai indelungat!Scrieti doar pe alte bloguri pareri,opinii.Poate reusiti astfel sa va depasiti egocentrismul !
Culmea,unii spun sau pretind ca sunt crestini!
luni, 2 ianuarie 2017
Post Revelion
Slava LINISTII atunci cand distractia garnisita cu atata tam-tam ,artificii ,bautura ,mancare si dantuiala dusa pana la destrabalare a incetat!
Vreau o lume decenta,grava,meditativa,care stie zambi si se bucura cu o anumita masura ce tine de o constiinta superioara a ceea ce suntem cu adevarat in lumea asta plina de drame si tragedii.
Detest manifestarile zgomotoase..nu au nimic de a face cu frumusetea spiritului,a naturii,cu zborul,cu armonia celesta.
E atata decadenta, prostie,inconstienta in ele!!!
Vreau o lume decenta,grava,meditativa,care stie zambi si se bucura cu o anumita masura ce tine de o constiinta superioara a ceea ce suntem cu adevarat in lumea asta plina de drame si tragedii.
Detest manifestarile zgomotoase..nu au nimic de a face cu frumusetea spiritului,a naturii,cu zborul,cu armonia celesta.
E atata decadenta, prostie,inconstienta in ele!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)