Vangelis/Cucerirea Paradisului

Ar trebui un asemenea moment artistic live ,sa faca inconjurul lumii ,,,purtand insa un mesaj de PACE SI IUBIRE,scris cu har si interpretat asemenea in limba fiecarei natiuni.
Ar trebui ca artisti mari  din toata lumea sa viseze la proiecte serioase,ptr ca ,cred eu,asemenea lui Panait Istrati,"doar arta,e singura care mai poate schimba ceva din fata urata a lumii!"
Vremurile sunt chiar  tulburi,amenintatoare...din pacate in asemenea climat de un echilibru precar,nicaieri in lume astazi,eu nu am auzit sa exista  un Festival dedicat Pacii!
Candva Eurovision-ul, avea un asemenea scop,,,de a omagia pacea,iubirea,prietenia !
Si nu doar aceasta competitie!

Nume mari din lumea artelor,ar fi extraordinar  sa se uneasca pentru un Proiect de sensibilizare a lumii intregi!
Ori au devenit si artistii foarte individualisti,uitand de o chemare superioara ce defineste o constiinta extinsa a Inimii?!

Comedie Norman Wisdom /Probleme in magazin

Secventa cand canta de la minutul 40.35...absolut minunata!Te topesti !
Nu stiam ca este vocea lui,mai recent am aflat ca renumitul comic este si cantaret si scrie chiar si versuri pentru cantece!
Si ce voce,,,asa se canta prin anii 50,60...cata delicatete,ce timbru suav,liric,catifelat!Nimic care sa te raneasca,nimic agresiv si patetic ca in muzica de astazi...
Un film din 1953 cand lumea intreaga era mai sensibila,mai decenta,mai umana decat o gasesc astazi.
Tot revad filmele lui Norman,e atata inocenta si sarm in ele...ma intorc astfel in trecut pentru a-mi remonta increderea in umanitatea din noi.
Si da,,ma simt mai bine,e o forma artistica  de terapie prin umor si muzica de suflet!

Cinicul

Genul de persoana orgolioasa  si malitioasa care inteapa,inpunge,jigneste usor,,cu ironie si sarcasm,cu ifose de persoana superioara,iata CINICUL!
Ori de cate ori am de a face cu asemenea persoane,ma duc cu gandul la Lucian Blaga.
Pentru Blaga,rezumand matematic reflectia sa despre cinism:"a fi cinic = a deveni  subom!"

Paradoxul iubirii

Suporti toanele si nervii cuiva ani si ani de zile,il menajezi  in fel si chip,pleci capul,cauti solutii de impaciure...si peste ani si ani,ajungi tu cu nervii in pioneze iar persoana "protejata" e mai calma, bine,echilibrata  decat iti este tie .
Ce dureros paradox!!
Fara a nu  cauta  sa ne ajutam reciproc,cand doar unul tace si suporta ...acesta, pe fondul unor necazuri personale adaugate in timp,ajunge bolnav,istovit,cu psihicul cazut.
Din aceasta perspectiva,ce sa ne mire tendinta omului catre a fi un individualist egoist?
Iata un subiect de roman/film fantastic de interesant de abordat!
La asa ceva ma tot gandesc de cativa ani incoace.
Si uite asa... imi vine cateodata sa ma duc in lumea larga,sa fug,sa uit,sa nu mai stiu de nimeni si nimic!

Straniu,oamenii mai degraba se distrug intre ei,decat sa se iubeasca!
Ori iubirea asta inseamna sa suporti de n si n ori raul din jur?Si totusi..de ce facand bine ajungi  sa primesti rau?De ce atata asteptare?
Cata rabdare,putere sa ai,ca esti doar un om,tu insuti esti imperfect,marcat de neajunsuri si boli.
Solutia?
Credinta si speranta in rasplata de apoi ar spuneun credincios.
Aici am venit sa suferim ,sa ne imbolnavim ,sa murim.E un test!
Suntem prostscrisi,am fost izgoniti,blestemati dintr-o anume vina undeva la radacinile vietii noastre./

Stiu si eu...ce sa mai cred,sa zic?
O singura amintire dureroasa de pe pamant,ar putea sa te rapuna si in rai! Liniste nu vaz cum ai avea.
Doar daca Dumnezeu va reseta memoria ta lumeasca,pastrand doar pe cele bune si frumoase!
Ne vom aminti astfel unii de altii ,doar prin ce a fost bun si luminos intre noi.Iertate fiindu-ne astfel greselile,pacatele,caderile!
Daca meritam!

Dar oare ,,mai esti tu insuti in urma acestei resetari fara amintiri dureroase?

Uneori as vrea incremeni locului,sa devin o statuie pentru vesnicie.Atat.
Pentru ca uneori ...zau,pana si frumusetea doare.
Pentru ca nu o poti gusta in stare pura,nu ai cum ,intr-o lume evident bolnava si mereu in conflict!
E un contrast ,oricate stari sublimale ai cauta in tine,contrastul asta puternic dintre frumos si urat, te afecteaza puternic.

Ideea de lupta,,ma cam oboseste,,de fapt,niciodata nu mi-a suras,oricate conotatii pozitive ii dau unii,altii ...expresia "viata e o lupta!' ...nu-mi spune mare lucru.Lupta e un obstacol dureros si atat.Viata a devenit o lupta ,insa nu asta e atributul ei fundamental.Viata ar trebui sa fie o reveerie in bucurie,frumusete,incantare.
Detest lupta,razboiul,conflictele ..unii bag seama ca le iubesc!
Nu s-a saturat  si raul asta de atata cearta si lupta ?

De ce Doamne nu le-ai aratat lui Adam si Evei ,asa ca pe o panza a transcendentei tale profetice,ce avea sa urmeze daca vor gusta din fructul interzis?S-ar fi inspaimantat si altfel ar fi stat cu ascultarea!
Doar le-ai zis....

Spirit/Natura ,Dans,Muzica

Un dans in natura,de cate ori in mintea mea nu s-a produs asa ceva.Nu am aflat nicaieri ceva din rodul imaginatiei mele care vedea aevea un personaj dansand bucuria vietii in sanul unei naturi mirifice,ca o forma de detasare,uitare totala de lumesc,si de regasire a eului dincolo de acesta intr-un plan al aspiratiei marcante catre celest,vesnicie,dumnezeire.Sunt stari ale spiritului omenesc care cheama catre asa ceva.
Astazi am descoperit acest clip ...m-a chemat imediat crucea din imagine si cerul......pentru mine crucea e totul,cuprinsul si necuprinsul,viata si imbratisare eterna.
Cel mai simplu,puternic,viu si profund simbol care glasuieste prin contemplatie si dans despre natura noastra sacra,despre Absolut!
Superb moment artistic prin interferenta imagine natura ,muzica,dans!
Incatusare si detasare prin stari sublimale!

Cand vorbim...

Sa taci,sa asculti,sa meditezi,sa inveti si apoi sa vorbesti!
Prostul nici nu tace,nici nu asculta,nici nu mediteaza,nici nu invata..doar vorbeste.
Mult, si bineinteles...prosteste!

E mare lucru sa fii om...

Tot cu obsesia omului bun ,prietenos ,saritor la necaz,mi-am reamintit zilelele astea de un cantec mai vechi al Angelei Similea.
Ma bucur sa-l gasesc disponibil online.

Muzica: Marcel Dragomir/
Festivalul "Mamaia "1983



Muzica usoara de odinioara,era asa ...ca un balsam pentru suflet...astazi resimti adeseori o tonalitate  agresiva de repros,cearta,scandal.
Candva Eurovision-ul avea chiar un  tel de a sensibiliza omenirea intru pace,prietenie ,iubire...acum, a devenit un soi de circ,de spoiala,toti o dau pe englezeste si nu stiu cum  sa acutizeze mai sonor ca sa impresioneze.Obsesia puterii,a fortei, a dinamismului cu orice pret...pe cand inima omului, altceva cere!

Cand Angela Similea pasea pe scena,era atata magie in prezenta ei fizica si primele acorduri lirice infiripate,.incat simteai ca pasesti si tu odata cu ea in acel moment...intr-o lume feerica de basm si poezie!
Se revarsa atat bunatate si frumusete,exista atata naturalete si decenta....asta nu o mai prea  simt astazi cand se canta muzica usoara!Erau candva mai apropae de duhul smerit,acum toti se vor puternici si cuceritori!

Ti-am dat inima /Intoarcerea la dragostea dintai...

Cineva a facut acest decupaj din film cu aceasta romanta cantata de actrita Rodica Muresan,un cantec care mi-a atras atentia in mod deosebit prin melos si interpretare vizionand acum ceva timp in urma filmul.L-am prezentat pe scurt si atunci pe blog,iar acum cu ocazia reauditiei ei descoperind acest decupaj,il recomand  inca o data!

Iata si un promo pe TVH,desi foarte scurt,suficient de convingator zic eu pentru a-l viziona.

Filmul il gasisti disponibil online pe yt.

Un film nostalgic,fin,relaxant!

Daca l-ati urmarit cu atentie,as avea si eu o intrebare legata de deznodamantul lui..ce ziceti,a cui e vina in relatia esuata?

Rugamintea unui caine

"Esti responsabil pentru ce ai imblanzit !"-cartea prieteniei si a iubirii,"Micul Print"-Antoine de Saint Exupery,

Si eu cu gandul la...Buki,Tita,Maghi,Toto,Gruti,Nera!
Sunt chiar un hipersensibil cand vine vorba de animale si soarta lor nedreapta ,cruda.
Nu suport sa vaz caini fara stapan ,ma doare suferinta ce o simt in ochii acestor animale.
Daca un pic de drag si de atentie nu putem arata fata de un animal ,ce sa mai povestim despre cat putem noi oamenii iubi cu adevarat aproapele.Ma indoiesc,pentru ca in cele mici se reflecta cele mari!

"Rugămintea unui câine"

Lili Șipoteanu

Nu te grăbi să vii, știu că ai treabă,
Eu te aștept aici un’ m-ai lăsat,
De nu mă crezi, pe unde treci, întreabă,
Însă nu pierde vremea, că-i păcat!
Nu-ți face griji că greul m-o cuprinde,
Iar de o fi, eu tot aici te-aștept,
Tu zăbovește-n lume pe oriunde,
Iar când te-ntorci, ai grijă, mergi încet!
N-o să mă supăr, de cumva uitarea,
Palate de cleștar ți-o dărui,
Eu tot aici voi fi, nu-mi pierd răbdarea,
Aici mă vei găsi când vei veni.
Și de o fi să mă cuprindă somnul
Și să mă ducă în eternul loc 
Am să mă rog în gând privind spre Domnul
Să îmi arate calea să mă-ntorc
Și-așa să te întâmpin, de vreodată 
De mine îți vei aminti, și-atunci,
Poate vei reuși măcar o dată
Să mă mângâi tristețea să-mi alungi!
Te rog, nu-ți face treburile-n grabă,
Eu te aștept până ce o s-ajungi,
Mulți trec pe lângă mine și mă-ntreabă:
,,Tu, până când mai zăbovești pe-aici?”
Nu te grăbi să vii, te roag-un câne,
Dar, om frumos, tare mi-e dor de tine!

Fara titlu...

In fata celuia cu inima buna si umil,care a suferit mult in viata fara a-si pierde verticalitatea si modestia,,,eu unul ma inclin... si ii sarut si picioarele in semn de mare pretuire,de visator ferice ca si-a aflat Modelul!Mai exista insa oare asemenea oameni?
Cred ca nici barem in cartile de astazi nu-i prea mai afli!Pentru ca nu prea mai crede nimeni in ei,precum in alte vremuri apuse cand duhul smerit si sfintenia chiar insemnau  ceva,.