miercuri, 22 februarie 2017

E mare lucru sa fii om...

Tot cu obsesia omului bun ,prietenos ,saritor la necaz,mi-am reamintit zilelele astea de un cantec mai vechi al Angelei Similea.
Ma bucur sa-l gasesc disponibil online.

Muzica: Marcel Dragomir/
Festivalul "Mamaia "1983



Muzica usoara de odinioara,era asa ...ca un balsam pentru suflet...astazi resimti adeseori o tonalitate  agresiva de repros,cearta,scandal.
Candva Eurovision-ul avea chiar un  tel de a sensibiliza omenirea intru pace,prietenie ,iubire...acum, a devenit un soi de circ,de spoiala,toti o dau pe englezeste si nu stiu cum  sa acutizeze mai sonor ca sa impresioneze.Obsesia puterii,a fortei, a dinamismului cu orice pret...pe cand inima omului, altceva cere!

Cand Angela Similea pasea pe scena,era atata magie in prezenta ei fizica si primele acorduri lirice infiripate,.incat simteai ca pasesti si tu odata cu ea in acel moment...intr-o lume feerica de basm si poezie!
Se revarsa atat bunatate si frumusete,exista atata naturalete si decenta....asta nu o mai prea  simt astazi cand se canta muzica usoara!Erau candva mai apropae de duhul smerit,acum toti se vor puternici si cuceritori!




Niciun comentariu: