Gregorian/Intre sacru si profan

Un celebru cantec al Vanesei Paradis,in interpretarea grupului  "Gregorian".Minunat clip prin scenariul sau,si ca de obicei remarc interpretarea acestui faimos grup care preia hituri din muzica usoara internationala si le confera o nota muzicala cu accente grave,usor religioase.
In acest caz ,registrul grav este alternat cu vocea suava feminina,alegere foarte inspirata care confera evident acestei adaptari muzicale,un plus de farmec si mister...irezistibil !

Atunci i-am condamnat pe toti la moarte.

Cu siguranta un film de referinta pentru cinematografia romaneasca si un rol antologic pentru Amza Pellea.
Regia:Sergiu Nicolaescu

Memorabila secventa finala in care sentinta pronuntata in imaginatia copilului,este redata "faptic" printr-un foarte sugestiv joc himeric de esarfe zdrentuite ...sinistre umbre fantomatice ce unduiesc intr-un dans haotic,exploziv.
Moderna si metaforica exprimare cinematografica,fara a se apela la mijloace tehnice sofisticate!

Un scurt comentariu al filmului:

Ipu (Amza Pellea), nebunul satului, traieste ultimele zile ale ocupatiei germane in satul sau transilvan. El e apropiat sufleteste de un baiat (Cristian Sofron), traumatizat de moartea fratelui sau, cu care isi gaseste refugiul intr-o lume imaginara. Dupa ce un militar neamt a fost ucis, localnicii sunt amenintati cu executia daca nu-l predau pe cel ce a savarsit crima. Ipu accepta sa-si asume el crima in schimbul unei parcele de teren pentru familie si unei inmormantari de lux la a carei repetitie tine mortis sa asiste. Aranjamentul se dovedeste inutil, nemtii, presati de evenimente, il ignora. Ramane doar condamnarea morala "la moarte" pronuntata de copil.

Aroma muzicii

Va invit cu drag de a savura  o cafea muzicala cu arome unduind in ritm de vals!
O zi magnifica sa va aduca!

Din decor nu poate lipsi desigur o cafea speciala...in rest, pentru a o sorbi e doar o chestiune de imaginatie!Poate fi chiar la Paris, la o mini-terasa inflorata de vara .Uite ca ai zambit,nu-i asa?

Selectiuni lucrari diverse in tehnica origami si pop-up cards

Lucrarile cu * sunt modele conceptie personala.

Star "Majestic"-doua modele se pot conecta formand un star decorativ *

Aranjament origami...

Deco vas -solnita*

Geometric & floral,ideie decorativa personala

Structuri prin diverse tehnici ale hartiei

Aranjament origami

Intersectie dodecaedru si icosaedru*

Scoici

Coloana Infinitului*

Rama 3D cu deco-fluture 

Felicitare 3D-prelucrare model cu adaos grafic si text *

Deco-stand ,model din 3 elemente conectate

Cutii cubice cu insertie inimiore,fara adeziv!*

Calendar-felicitare 3D*

Felicitare 3D,adaptare si ideie decorativa personala 

Geometri-decorativ in spirit sferic si stelar

Star "Andalucia"*

Rama origami cu relief in colturi*

Stand -deco

Valurile marii/Relaxing music

Fericiti cei ce se afla la mare in aceste minunate zile de vara!
Pentru cei care nu au decat sa viseze la ea,iata un cantec adorabil cu inspirate acorduri  in care se aud valurile leganate ale marii.Un cantec cald,melodios,ritmat si o invitatie de a evada pe calea muzicii langa tarmul marii albastre  intr-o  blanda si senina dimineata de vara .

PS: Piesa apartine din cate stiu  formatiei BZN.

Shubert:AVE MARIA /Albano version

Absolut magistrala aceasta versiune in italiana  in interpretarea lui Albano!
Imprima prin inflexiunile vocii si uluitoarele sale disponibilitati pe acute ,prin melodicitatea aparte a vocii sale ,acea forta si vivacitate ce conduc catre o anume expresie triumfala...asadar o Ave Maria nu atat a durerii si mangaierii sufletesti ,cat mai cu seama as zice, o Ave Maria a Gloriei Sublime, dumnezeiesti! 

La multi ani tuturor Mariilor din lume !!!

Arta reprezinta Natura divina omeneasca!

"Lacrimi pentru Diana",este una dintre cele mai remarcabile si impresionante  piesele semnate  Gheorghe Iovu .Compozitia muzicala,este dedicata memoriei fiicei sale Diana Iovu nascuta pe 5 noiembrie 1977 si decedate in 8 august 2000.

V-as propune sa o ascultati odata urmarind acest clip cu maxime si reflectii pe tema suferintei apartinand lui Ionut Caragea,si inca odata inchizand ochii si luand o pozitie cat mai relaxanta ...stiu, nu aveti suficient ragaz,stare,dar totusi, incercati!Ce stare de sublim puteti simti prin aceasta siderala muzica,doar acceptand provocarea puteti fireste afla.
Multumiri lului1204 pentru acest montaj atat de inspirat!

PS: Se tot intrec astazi ateii in dispute vehemente cu credinciosii despre Dumnezeu .Teorii diverse stiintifice,ipoteze,argumente,tot soiul de rationamente...oameni buni dar de ce nu judecati prin prisma emotiei artistice,nu v-ati saturat de boala asta a teoretizarii ?Dumnezeu e atat de prezent in arta,iar minunea ei ce sa fie ,daca nu o pecete si o chemare a firii catre nemurirea din noi.Ce argument divin mai teribil poate fi decat transmisia emotiei prin mijloace artistice,atat de maiestrit redate compozitional?
De unde am avea apoi noi oamenii aptitudinea creatiei daca nu am fi  noi insine fiii unui Creator?

Sunetul Muzicii /Best joyful song

Secventa si cantecul care m-a fascinat in mod deosebit prin sonoritati calde si zvelte,ritm sprinten cu tempouri sacadate pe acute adorabile...un cantec Bucurie ca  pentru o sarbatoare de vara in mijlocul unei mirifice naturi montane.(m-am dus ceva cu gandul la Heidi )



"Sunetul muzicii" sau bucuria muzicii ca si tema ,are un simplu si basmic  fir narativ ,menit sa lase loc din belsug  frumusetii muzicii interpretate intr-o maniera clasica specifica operetei.Filmul a fost realizat in 1965 si  a fost recompensat cu mai multe premii Oscar.Nu lipseste umorul in diverse situatii si uneori prin versurile cantecelor.

Nu tin sa povestesc mai mult,mai cu seama ca puteti viziona/reviziona aici filmul:
Inregistrarea mi se pare OK!
Sper sa va faca placere,primind cu bucurie in suflet muzica ,natura si bineinteles personajele lui incantatoare.

http://magazinweb.net/film-sunetul-muzicii-the-sound-of-music-vedeti-aici-filmul.html

Cugetari Andrei Tarkovski

 Tarkovski, opera la nivelul cadrului cinematografic in imagini de o rara si emotionanta  forta de evocare poetica,insa bazandu-se pe o cunoastere si intelegere a expresivitatii ei din perspectiva mijloacelor de exprimare specifice artelor plastice,pur vizuale.Nu este vorba de o poetica narativa de gen beletristic in care o suita de secvente obisnuite conduc catre o anume stare poetica,ci de o succesiune de fotograme si cadre elaborate minutios ce au o anumita determinare artistica  in cadrul extins al secventelor cinematografice.Acestea au in permanenta in vedere un sens,o semnificatie in acord cu tema artistica,fapt ce implica un sustinut efort compozitional. Multe fotograme ce alcatuiesc un cadru animat reprezinta  un mesaj in sine,un simbol, ori  veritabile fotografii de arta in sine .
O anumita asceza a  filmelor sale,o simbolistica densa ,fac din pacate din Tarkovski un regizor foarte putin inteles si gustat de public,chiar si intre "experti" existand numeroase voci critice.Fireste ,calea catre o anumita iluminare spirituala nu poate fi accesibila fara un efort autoimpus,si un studiu temeinic ca atare.Nu se poate in fond  ca muntele sa vina la Mahomed ...recunoastem prin anumiti senzori ca avem de a face cu un artist de exceptie,de geniu,si in rest acceptam provocarea,devenim ambitiosi si ne straduim necontenit.Ori ignoram,traind ferice in patria kitschurilor de tot soiul!
Fireste gusturile nu se discuta,dar totusi...se educa!


Andrei Tarkovski a fost un artist integru,modest,profund sensibil,introvertit,grav meditativ,singuratic si un mare contemplativ...iata cateva din cugetarile celuia ce a deschis calea filmului crestin ,si a staruit indemnul prin filmele sale de a cauta raiul inimii noastre.

"Eu cred ca motivul principal pentru care cineva merge la cinematograf este timpul: timpul pierdut sau petrecut , ori pur si simplu netrait. El merge acolo pentru o experienta de viata. Cinematograful, ca nici o alta arta, largeste si concentreaza experienta unei persoane si o face mai lunga. Aceasta este puterea cinematografului autentic. Star-sistemul, show-business-ul, divertismentul nu au nimic de a face cu el."

"Mi-au placut intotdeauna oamenii care nu se pot adapta la viata in mod pragmatic. In filmele mele nu exista eroi."

"Un artist fara credinta,ar fi ca un pictor orb"

Filmul este ca viata, ca dragostea. Iar viata, plina de mistere, e cel mai mare miracol. Cine poate sa explice de ce traim, pentru ce iubim? Cateodata putem explica de ce uram, dar nu stim pentru ce iubim. Fara aceasta viata ar fi imposibila. Dragostea din noi a fost programata de sus.”

"Vreau sa pastrez nivelul calitatii. Asa cum Atlas a tinut intreg universul pe umeri. Putea foarte bine sa-l arunce jos dupa ce-a obosit. Dar n-a facut-o. Dintr-un motiv anume a continuat sa-l tina. Aceasta este partea cea mai remacabila a legendei: nu faptul ca a tinut universul pe umeri atata timp, ci acela ca nu a renuntat, dezamagit, lasandu-l jos."

"Toate filmele mele, intr-un fel sau altul, repeta ideea ca oamenii nu sunt singuri si parasiti intr-un univers vid, ci ca ei sunt legati prin numeroase legaturi de trecut si viitor si ca fiecare individ innoada prin destinul sau o legatura cu destinul uman in general. Aceasta speranta, ca fiecare viata si fiecare act are un sens, mareste intr-o masura incalculabila responsabilitatea individului fata de cursul general al vietii.”

"Adevarul nu exista in sine. Exista in metoda. Este chiar metoda."

"Singura libertate a artistului: aceea de a alege intre a-si realiza talentul cat poate de deplin si a-si vinde sufletul pe treizeci de arginti

"In "Calauza" am facut un fel de declaratie completa: Si anume, ca dragostea umana singura, in mod miraculos, este o dovada impotriva afirmatiei ca nu exista nici o speranta in lume... Aceasta este procesiunea noastra comuna si neconvertibil pozitiva. Desi nu prea mai stim cum sa iubim." 

 "Suntem chinuiti de propria noastra neputinta de a cunoaste adevarul. Dar n-avem nevoie sa-l cunoastem. Avem nevoie sa iubim. Si sa credem. Credinta e cunoastere cu ajutorul dragostei."

ALEGRIA/ Bucuria Artei

MOTTO: "Stiu ceea ce simt,in rest nu stiu nimic."

Da,m-a fascinat spectacolul,m-a fermecat muzica dar sincer mai mult decat acestea m-a impresionat reactia publicului care  exprima in chipuri atata bucurie sufleteasca,incantare,emotie.O pace si o armonie de nedescris cuprindea sala intreaga ;copii,adulti.varstnici. Parca se aflau in fata Portii Raiului Deschise!!!!...imi venea sa plang de bucurie de atata fericire si emotie ce tresaltau in ochii lor!!!Liniste deplina in sala,erau inmarmuriti de magia spectacolului,alcatuiau impreuna un singur trup si suflet uniti prin magica chemare a unui spectacol grandios de un profesionalism si o forta artistica uluitoare,dumnezeiasca.Din pacate acele secvente,cadre ale reactiei publice,rare dar absolut edificatoare nu sunt prezente in acest montaj.Fugitiv,doar cateva mai putin relevante.
V-am povestit pe scurt  ce am simtit.
Nu ratati  sa urmariti acest montaj,merita!

PS:Nimic nu ma emotioneaza mai mult decat oamenii care stiu sa se entuziazmeze precum copiii ,sa participe bucurandu-se  cu toata fiinta lor la diversele spectacole pe care Natura si Arta le ofera umanitatii.E atata frumusete in lumea asta,exista atatea chemari tainice ,minuni,si totusi unii inloc sa-si gaseasca ragaz pentru ele,nu mai contenesc cu raul si uratul....cat timp irosit.

O duminica buna sa aveti si inspiratie multa sa va aduca!

Clasic-romantic/Mireille Mathieu-Edith Piaf

Cum sa nu-i cante repertoriul?Este din cale afara de  minunat,cantabil,cu o linie si o abordare melodica ce astazi nu mai afli .Pentru Mireille ,Piaf a fost de la debut,si-a ramas pentru totdeauna idolul ei! A omagiat-o ca atare cantandu-i cantecele aproape in fiecare concert,a lansat discuri doar cu piesele ei.(plus versiuni in germana)Rezultatul printre altele a fost acela de a fi hulita de multi fani Piaf,care i-au pus in carca tot felul de afirmatii rautacioase,unele chiar calomnioase!
Asadar unde dai,si unde crapa!

Cine doreste o atmosfera foarte romantica sa asculte Piaf,cine doreste  sonoritati clare,pline,ritm sprinten,vicvacitate sa asculte Mireille.Ca idee,prima e" fiica lunii",iar a doua e "fiica soarelui"!Eternul si mult contraversatul antipod clasic-romantic!
Si cand ma gandesc cate persoane am intalnit care le confunda vocile...seamana, nu zic ba,dar nu rasare!



PS:Asadar alegeti dupa preferinte,(si dupa starea de moment, puteti opta)dar nu aruncati va rog cu pietre dupa una sau cealalta,comparandu-le!Sunt doua mari artiste in esenta total diferite!Dati-le fiecareia cei apartine mai bun specific.
Personal, o iubesc pe Piaf,iar pe Mireille o ador!

OSANDA:Grijania ei de Lume!

Memorabila vorba in finalul filmului .Am preluat-o si eu ca expresie cand ma "grijeste" gura rea a lumii ce spune vrute si nevrute...in fond de ce sa injuram la suparare,si sa aruncam cu felurite insulte...Biblia spune ca vom da socoteala pentru fiecare cuvant in desart!! Mare atentie si politicienilor ce promit marea cu sarea inainte si ne rad in barba dupa...va rugam, nu ne osanditi.Si iarasi mare atentie patronilor ce nu se tin de cuvant si nu-si platesc la timp angajatii sub diverse pretexte..tot Biblia spune ca este pacat  neplata slugii tale la timpul cuvenit!

Revin la film:



Pentru cei ce nu-si afla timp si stare de a-l urmari in intregime,iata secventa finala,probabil cea mai zguduitoare ca impact si expresie dramatica din intreaga cinematografie romaneasca:



Nu fac aici decat cateva mentiuni;
Desi jandarmul interpretat de Gheorghe Dinica stie foarte bine ca este nevinovat,si-a pus in minte sa-i vina de petrecanie,sa-l distruga dintr-o ura de nestavilit.Il urmareste in repetate randuri ,iar dupa exilul in munti  pe timpul unei lungi si cumplite ierni,intr-o primavara minunata  cu pomii-n floare,il pandeste asteptandu-l sa vie la mormantul nevestei si copilului sau.Se comporta exact ca un animal de prada urmarindu-si insistent prada haituita,este tenace si viclean.Il impusca  miseleste pe la spate de mai multe ori...cu un ultim efort acesta ajunge la Crucea de lemn,si cade peste prabusindu-se cu ea cu tot la pamant..."Grijania ei de Lume " i-a luat totul ,nevasta si copilul i-au murit la nastere datorita prigonirii lor si nasterii in conditii vitrege,neadecvate,nu l-au crutat nici pe el,dupa ce a reiesit nevinovatia.Trei Doamne si toti trei...ca un facut:un Blestem,o Damnare,o Osanda.Cutremurator destin.

PS: Filmul are o coloana muzicala extrem de inspirata,absolut tulburatoare ,si perfect potrivita temei  si expresiei cadrelor cinematografice.
Un film capodopera in regia lui Sergiu Nicolaescu,si un rol memorabil semnat Amza Pellea.

Talentul,har sau mit?

Filmul despre viata lui Enid Blyton,m-a pus chiar pe ganduri.Asadar o faimoasa scriitoare britanica de literatura pentru copii,care afirma ca ea stie exact ce-si doresc copiii,de ce anume au nevoie,afirmatie absolut adevarata judecand fireste dupa sutele de scrisori admirative ce le primea de la micutii cititori .Nu mi-a fost greu de asemenea sa-mi dau seama dupa unele secvente in care se citeaza pasaje din povestile ei ca Enid avea o imaginatie remarcabila si desigur talentul deosebit de a impleti,mestesugi cuvinte,de a crea aceea magie de poveste cu multe elemente ce intretin si dezvolta misterul ei captivant.In plus era extrem de productiva,colabora cu mai multe edituri,deci s-a bucurat de un succes enorm.
Ei, pana aici partea frumoasa,insa culmea ironiei ce am aflat-o urmarindu-i viata este ca "Regina povestilor pentru copii" nu era nicicum o mama devotata si iubitoare!!!Avea doua fetite pe care le trata cu multa raceala si severitate,copile ce au aflat se pare  mai multa afectiune si timp de joaca in compania  doicei si a unei tinere menajere.Nu prea le era cuvenit sa comenteze,sa puna intrebari,erau expediate imediat in camera lor  si mai mult si incredibil chiar, le-a considerat o povara  la un moment dat,incat le-a trimis rapid pe rand  la un internat.Dureroasa si foarte sugestiva secventa din film in care un mic admirator ii scrie ca daca ar fi mama lui ce s-ar mai juca impreuna,la care ea ii raspunde imediat :"draga...,mi-ar place mult sa fiu mama ta,cu siguranta  ne-am distra pe cinste impreuna..."
Distanta ,rece,taioasa,resentimentara,foarte egoista si ipocrita sunt aspecte ce rezulta si din atitudinea ei fata de sot de care va divorta,desi a fost cel care a crezut in ea si sustinut-o primul in calitate de editor,  fata de doica pe care o numeste "prietena" la un moment dat,ori incredibil fata de cei doi frati mai mici ai ei,pe care nu a vrut sa-i mai vada din ziua cand foarte tanara fiind a parasit caminul parintesc dintr-o adversiune teribila fata de mama sa.Si-a idolatrizat insa tatal,desi ciudat, acesta i-a parasit cand erau doar niste copii ,fara sa mai pastreze o legatura in timp.Se pare ca a considerat-o vinovata de acest divort pe mama,nevrand sa  accepte faptul ca tatal era un usuratic, un om slab incapabil de a fi un familist dedicat.

Un scurt comentariu si distributia aici:

http://www.cinemagia.ro/filme/enid-467229/

Cu siguranta anumite aspecte psihologice din copilarie au marcat-o pe Enid,pe de alta parte era atat de absorbita de a scrie,de munca ei ,de aceasta lume fictiva a povestilor incat ma gandesc ca ar fi suferit probabil de un soi de autism...a scris atat de mult (vreo 750 de carti ) incat a fost acuzata in repetate randuri ca ar fi fost ajutata de cineva,ori chiar ca altcineva ii scrie.Astazi nu ne mira prin dezvaluirile vietii ei,"nu avea timp" pentru familie,mama,frati,sot...copiii ei erau crescuti de altii,neglijati de dragostea materna.Fireste ,avea mult timp la dispozitie astfel  pentru a se dedica  scrierii cartilor ei.Sa ceara oare arta un asemenea sacrificiu?Ei bine aici doream sa ajung cu discutia acestui articol.Se vorbeste de talent,de har artistic sub incidenta unei inspiratii divine,dumnezeiesti,pe de alta parte istoria consemneaza in lumea si viata marilor artisti ,multe orgolii,invidie,temperamente dificile,antipatice,razbunatoare,vicii,droguri,pacate diverse....asadar unde este acea  compatibilitate intre har si morala,etica...logica,rationamentul asa dicteza totusi,nu?!este talentul artistic har divin sau afirmatia ramane doar un mit?
Ori sa intelegem ca una este una si alta este alta,ca sunt diverse entitati care ne bantuie sufletul si existenta,marcaje psihologice profunde ori boli stranii care conduc catre duplicitatea egoului si personalitatii noastre?!Ca atare poti avea har dumnezeiesc dar totodata poti fi un inger cazut in indatoriile tale lumesti.Cine stie?

Enid Blyton, a suferit inspre ultimii ani ai vietii de Alzheimer ,a murit la 71 de ani.Ce a ramas in urma vietii ei?...o opera impresionanta ce a cucerit inimile a milioane de copii,si foarte straniu -paradoxal totodata ,undeva in plan astral,amintirea dureroasa a propiilor ei copii si frati ignorati si "abandonati ".Nu judec eu,Dumnezeu Stie.


PS: "JK Rowling,scriitoarea cu cele mai mari vanzari in Marea Britanie,datorita seriei"Harry Potter",s-a clasat doar pe locul al treilea in topul celor mai iubiti autori britanici,prima in acest clasament fiind Enid Blyton,cunoscuta in special pentru seria "Famous Five",relateaza Reuters."

Portretul Mariei Nacu/Mona Lisa grigoresciana

Se spune ca in Japonia aceasta pictura grigorescieana apare prin diverse reproduceri foto in mai multe case.Evident , acest chip adolescentin de fata  i-a vrajit pe japonezi ,le-a cucerit inimile  prin expresia ei bland-ovalina ,cald-capruie cu ochi usor migdalati.
Nu intamplator, astfel,cineva a supranumit-o mai apoi -"Gioconda Romaniei."..si i-a ramas acest renume si astazi desi intre cele doua picturi exista multe diferente.
Asadar:
Gioconda este un portret de femeie matura,chip ireal afisand un zambet magic ,nelumesc,Maria Nacu este un chip real adolescentin ,nu zambeste dar frapeaza prin frumusetea buzelor catifelate, ciresii...Gioconda este invalurita misterios de un  peisaj stancos toscan,foarte potrivit cu atitudinea ei piramidala .Maria Nacu doar de un fond amplu-inchis care potenteaza prin contrast de clar-obscur expresia luminoasa a fetei,sporind starea de introspectie si mister.
Gioconda este un portret compozitional(se include si expresia mainilor) elaborat,cu multiple reveniri,retusuri pe parcursul a 3,4 ani din viata artistului,Maria Nacu,este un portret-bust,lucrare  spontana,vizand emotia de moment a pictorului in fata subiectului,care probabil i-a luat doar cateva zile,din motive tehnice care presupun asteptarea uscarii stratului de vopsea pentru anumite suprapuneri de efect in redarea volumelor si vibrarea tentelor de culoare.Ambele lucrari sunt sobre,rafinate,delicate,senzitive pictural prin pasaje fine intre lumina ,penumbra,umbra.(tehnica in italiana denumita"sfumato")
Gioconda exprima un ideal de frumusete sacra feminina,trasaturi si proportii anume ce le intalnim si in multe alte  lucrari leonardiene,Maria Nacu face dovada unei sensibilitati grigoresciene si mod de tratare picturala specifice in acord cu un anumit ideal de blandete si inocenta feminina regasit de asemenea si in alte portrete.Dincolo insa de toate aceste aspecte,ceea ce face din acest portret magnific un fel de  "Mona Lisa mioritica" i-as spune eu...este in esenta  expresia hipnotica a chipului .
Asemenea Giocondei,lucrarea are "acel ceva infailibil ",magnetic, care te subjuga  intr-un mod cu totul aparte
Aparitia,prezenta lor, se pregneaza imediat in urma contemplarii in memoria vizuala si afectiva ,ca o fila magica de poveste,odata ca niciodata si pentru Totdeauna!Este desigur harul artistului in momente de maxima inspiratie.

PS: Incadrarea in oval,este atat de potrivita cu formatul oval al fetei!Un medalion artistic,ce cuprinde ceva din parfumul unei epoci intr-o privire de o blandete de neuitat.

Gioconda,ireala aparitie,model ideatic cu anume proportii elaborate de artist pentru a afirma un anume canon de frumusete si spiritualitate feminina.

Capacitatea de abstractizare

Nu functioneaza doar in arta,ea reprezinta o componenta a inteligentei omenesti,a personalitatii mai putin sau mai mult educate , o deschidere a spiritului  catre mereu altceva,catre nou si imaginar ,Fara aportul capacitatii de abstractizare,riscam sa devenim extrem de conventionali si tipicari,incapabili de a depasi componenta  sociala a fiintei noastre,fara a putea relativiza importanta ei si depasi ca atare anumite bariere ori probleme emotionale ce ne marcheaza uneori. Exista in fond "n" incidente prin care un lucru ,fapt,persoana pot fi abordate si intelese,evident intr-o maniera mai vie,mai densa si complexa.
Arta abstracta se detaseaza de limita realitatii figurative,lasand jocul,imaginarul,fantezia ,impulsul de moment sa se manifeste liber fara granite impuse de o anume lume concreta materiala.si sociala.A explora,a cauta sensuri prin semantica mijloacelor de exprimare artistica in sine,a lasa subconstientul sa lucreze neconditionat fara raporturi impuse sau autoimpuse ,propulsand astfel idei si stari ce zac adormite in abisul  fiintei,inseamna pentru artist  libertate totala de exprimare,detasare de trecut si aspiratie catre orizonturi noi ale cunoasterii.Desigur exista si capcane,desigur ca aceasta stare libera,experimentala,ludica trebuie stapanita ,posedata de artist ci nu viceversa .Greu insa aici de a sti cat reprezinta  discernamatul artistului,ori cat este inspiratia influenta ce vine dintr-o sfera nefasta a spiritului uneori.Da,exista din pacate si arta abstracta care ma oripileza...maladiv de ciudata si chiar malefica as spune.Dar asta e o alta discutie.

PS: Pictura postata:linii subtiri,drepte,arcuite,caroiaje,cercuri concentrice,etc ,sunt ritmate si sustinute cromatic  intr-un anume raport spatial,o Improvizatie a lui Kandinski in care resimt o anumita muzicalitate simfonica...un fel de mini-concert plastic nonfigurativ.

Stefan Luchian/Taina anemonelor

Motto:"Undeva e Linistea mea...iar cand privesc o Floare,in taina frumusetii ei,il resimt pe acel sfant Undeva."

Plastic vorbind florile nu sunt deloc usor de redat.Exista cromatic  o anumita puritate si stralucire,dar mai cu seama  acea prospetime si delicatete specifica ce necesita si  implica creativ o sensibilitate aparte si diverse abilitati picturale.

Putini pictori au reusit sa le redea  farmecul candid si frumusetea daruita  doar prin cateva trasaturi de penel,sa redea emotia prin simplificarea formei ,retinand accente cromatice majore,de esenta  in functie de lumina ce le invaluie tainic si structura lor specifica.Stefan Luchian este absolut  uimitor in aceasta privinta,si... desigur sunt si multe alte aspecte importante  de mentionat pentru a intregi emotia,pentru a pretui pictura sa in toata frumusetea si nobletea ei sufleteasca .Cred ca acest fapt se dobandeste mai cu seama din perspectiva cunoasterii vietii artistului ,Cand exista si un film artistic remarcabil dedicat memoriei unui artist,  exista cu certitudine  posibilitatea unei substantiale forme de cunoastere afective.Desigur e vorba de regie,scenariu,joc actoricesc.
Va las asadar in continuare sa cunoasteti mai multe despre Luchian urmarind filmul dedicat lui.Un film de nota 10,un film cu secvente si cadre minunat concepute ,o drama condimentata si cu un umor de calitate,un film sensibil, poetic, parfumat ,exceptional jucat.

Candva Gheorghe Petrascu ,el insusi un mare pictor,privind  celebrele sale "Anemone ",s-a intrebat fascinat ;"Cum le-a pictat?"Nu de tehnica era vorba desigur.
Ce taina ascund frumusetea anemonelor lui Luchian,a tablourilor sale,ce temperament avea,cat de devotat era artei,cum a trait,ce a sacrificat pentru ea,care este conditia artistului in societate ,etc...  vizionati/revizionati filmul!!!Minunat.

Rafael Sanzio:Madona Sixtina /Mihai Eminescu:Venere si Madona/

...."Rafael, pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelată,

Suflet îmbătat de raze si d-eterne primăveri,

Te-a văzut si-a visat raiul cu grădini îmbălsămate,

Te-a văzut plutind regină printre îngerii din cer

Si-a creat pe pânză goală pe Madona Dumnezeie,

Cu diademă de stele, cu surâsul blând, vergin,

Fată pală-n raze blonde, chip de înger, dar femeie,

Căci femeia-i prototipul îngerilor din senin."......

                                             Venere si Madona (fragment) - Mihai Eminescu

Precum Mozart in muzica, este Rafael in lumea picturii :geniu,rege,zeu!

Incantatorul,divinul,frumosul,fermecatorul,sublimul Rafael.... prin astfel de adjective l-au descris contemporanii sai,si mai apoi in istoria artelor diversi exegeti ,critici de arta,pictori  ori poeti  de geniu. Au fost fascinati de opera sa :Goethe,Byron,Shelley,Dostoioevski,Shakespeare si multi altii.

Nici Eminescu care a studiat la Berlin,nu a putut dupa ce a vizitat celebrul "Muzeu de Arta" din Dresda unde se afla astazi celebra "Madona Sixtina"sa nu-i dedice cateva versuri inspirate de acest tablou uluitor.Este cazul primei sale poezii de exceptie;"Venere si Madona",poezie ce face dovada geniul sau poetic.Foarte putini stiu insa acest fapt... versurile mai sus bolduite exprima o realitate a panzei, a creatiei rafaeliene.
Priviti atent personajul din dreapta tabloului,religios este vorba de sfanta Ecaterina,artistic insa este vorba de cea mai fascinanta proiectie sacra feminina a imaginatiei rafaeliene! Este vorba desigur de proportiile fetei anume elaborate conform conceptiei si idealului sau de frumusete feminina, de cromatism, si nu in ultimul rand, atentie,un fapt specific madonei rafaeliene,de coafurile  plasmuite de pictor ,atat de potrivite cu expresia chipurilor angelice.In acest caz observati impletirea parului  in  suvite aurii  plecand de la mijlocul fruntii...practic ce vreau sa reliefez este faptul ca  Eminescu descrie exact ceea ce a observat prin versul;"Fata pala-n raze blonde"...si continua ca o impresie si constatare exclamativa imediata absolut fireasca ;"chip de inger" .Evident iarasi ,versul "cu surasul bland,vergin"este  rodul visarii  poetului fascinat de acest  magnific personaj care schiteaza un zambet suav abia perceptibil.

Salvador Dali - "Cap rafaelian"

"Madona Sixtina",este considerata de multi drept cea mai frumoasa madona din lume;in lumea picturii este catalogata drept lucrare sublima!A fost pictata la varsta de doar 30 de ani,si reprezinta astazi punctul de atractie major al "Galeriilor de Arta" din Dresda.Desi este conform organizarii spatiului plastic o compozitie inchisa piramidala,lucrarea ca stare de spirit transmisa,pare sa se deschida miraculos catre privitor,precum o floare ce-si deschide corola de petale in lumina blanda a soarelui.Este ceea ce vine din expresia chipurilor si a formelor ample,majestuoase  ce o compun impecabil.Forme Daruite as indrazni sa spun,ce parca ti se ofera in toata plenitudinea frumusetii lor concepute de artist.Incercati in acest sens "sa decupati",sa retineti din priviri forma Madonei cu Pruncul Iisus in brate...este prin expresia chipurilor,proportii,atitudine,drapaj absolut uluitore,atat de prezenta , grava si solemna,este...exact asa cum ar trebui sa fie,adica iti da sentimentul teribil a ceva unic ce nu putea arata altfel.Nu ma mira afirmatia lui Goethe,cand spunea despre Rafael;"El a reusit sa faca ,ceea ce altii doar si-au dorit."

Scena este imaginata ca fiind privita din cadrul unei ferestre drapate ... in prim plan stau rezemati de cadrul ei doi ingerasi cu un aer candid,usor nastrusnic...

Personaje;In stanga Papa Sixt al VI-lea,central Sfanta Maria cu Iisus prunc,in dreapta Sfanta Ecaterina (sau Barbara)

PS:Aflu mai recent despre fascinatia lui Dostoievski pentru aceasta pictura,El calatorind mult prin Europa,se spune ca ori de cate ori ajungea la Dresda,mergea special sa priveasca Madona ...Sotia sa stiind despre aceasta impresie deosebita ce o nutrea pentru aceasta pictura,i-a facut cadou de ziua lui o reproducere foto,realizata si procurata cu mare dificultate la vremea respectiva.Se spune chiar ca a murit privind-o....

Reteta cu umor

L-am citit candva si-l formulez si eu aici:

Am ras copios:

O doamna  intra intr-o farmacie si se adreseaza pe un ton foarte nervos farmacistului:

-Domnule ...otrava aveti?!

-Da doamna ,ii raspunde farmacistul calm,dar pentru ce va trebuie?

- Vreau sa-mi omor sotul ,ii raspunde aceasta scurt si raspicat.

Farmacistul foarte ingrijorat:

-Vai doamna ,dar nu pot sa va dau otrava pentru asa ceva...dar va rog calmati-va  si spuneti-mi ce s-a intamplat.

Femeia foarte agitata,deschide poseta,cauta prin ea si scoate tremurand o fotografie pe care o inmana farmacistului.

Farmacistul se uita si ramane masca...in poza  sotia sa goala in pat cu unul,evident sotul clientei.

Dupa cateva momente cat sa-si revina nitel,foarte furios si raspicat ii raspunde;

-Da bine doamna draga,de ce nu mi-ai spus ca ai Reteta !!!