Origami Hearts- my own creationes

Cele mai vizitate articole pe acest blog raman cele de origami!
Noi modele personale cultivand simbolul afectiunii si iubirii.

Zambeste!

Gata cu haleala,torsul ,puricatul si cafteala,
Am trecut la studii muzicale,
Cate un instrument pentru fiecare!

Arii,lieduri,serenade,cantonete
Va oferim de toate in concerte!
Nu vrem bani ci doar un peste,
Cu el muzica ne cucereste!

"Citate biblice (I)

Epistola saborniceasca a sfantului apostol Iacov.

1) "Patrundeti-va de durere.Intristati-va si va jeliti.Rasul intoarca-se in plans si bucuria voastra in intristare."
                                                                                                               - (Iacov 4.9)

2) "Caci precum trupul fara de suflet mort este,astfel si credinta fara fapte,moarta este" - (Iacov 2.20)

3) "Dar limba,nimeni dintre oameni nu poate sa o domoleasca!Ea este un rau fara astampar,ea este plina de venin aducator de moarte." - (Iacov 2.8)

4) "Cereti si nu primiti,pentru ca cereti rau,ca voi sa risipiti in placeri" - (Iacov 4.3)

5) "Marturisti unul altuia pacatele,si va rugati unul  pentru altul,ca sa va vindecati,ca mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului" - (Iacov  5.16)

Prietenie,dreptate,egalitate

POVESTE CU TALC PENTRU COPII

Intr-o zi, pisica, cu o mutrita vicleana si glas mieros,zise cainelui:
-Mai caine ...stii ce m-am gandit eu,ce-ar fi sa facem noi pace ,sa nu ne mai certam atat ,ca vezi tu,ne suparam stapanul ,iar el,stii si tu prea bine,ce bun si iubitor este cu noi.
Cainele vesel, dand din coada,ii raspunse deindata:
-Ca bine zice tu pisico,nu-i stapan mai bun ca al nostru ,dar  noi... il suparam cu ciondaneala noastra de  fiecare zi!Si nu e drept lucrul asta,asadar sunt sa stii total de acord cu tine,sa facem cum spui,pace !
-Deci, zise pisica cu acelasi glas dulce, esti de acord ca de acum incolo sa ne avem ca fratii ,sa impartim totul egal, si bucurii si necazuri?
-Absolut de acord incunviinta ferm cainele,stapanul nostru merita tot ce e mai bun din partea noastra!
Si uite asa,pisica si cainele facura  legamant secret de mare prietenie ,pace si egalitate frateasca .

A doua zi la pranz,  stapanul  le-a servit mancare, ca de obicei :o portie mai mare pentru caine,ca de,era dulau mare si una fireste mai micuta...  pentru pisicuta .
Cainele flamand se grabi la farfuria sa,dar pisica iute in cateva salturi  sari sa-l opreasca:
- Stai caine,zise pisica pe un ton cu suparare,ai uitat ca de astazi suntem frati si ca totul se imparte egal?!
Si lua pisica jumatate din portia cainelui ,apoi merse la farfuria ei ,si-i dadu  jumatate din a ei.
Cainele nauc de asa imparteala incepu sa maraie:
-Bine pisico,dar eu sunt mare iar tu cu mult mai mica decat mine,.Nu crezi ca imparteala  stapanului e mai buna si mai dreapta?
-Nu cred nimic ,miorlai pisica a mare nemultumire ...ai uitat de juramantul nostru , prietenia inseamna egalitate fratioare!!!Iar asta inseamna sa impartim jumi-juma, orice!
Ori ai vrea sa ne certam si sa-l suparam pe stapanul nostru,miorlai  ea pe un ton  anume,cu indurerare.

Cainele credincios ,cu gandul la stapanul sau sa nu-l supere cu cearta lor,tacu si inghiti galusca,ce sa mai spuna,juramantul era apoi juramant,iar un caine adevarat se tine de cuvant!
Isi infuleca resemnat portia mai mica ca de obicei,pe cand pisica nu doar ca avu destul sa se ghiftuie bine ,ba ii si ramase mancare pe care o puse bine la loc secret intr-o camaruta din beciul casei.
....

Dupa asa  socoteala frateasca,dupa jumatate de an,cainele slabi si se obisnui cu mai putina mancare decat i-ar fi fost suficienta ,pe cand pisica  ospatandu-se  cu mult peste necesarul ei crescu si se  ingrasa frumusel.
Uimit dar si ingrijorat, stapanul hotara intr-o zi sa schimbe regimul pisicii,dandu-i mai putina mancare ,iar cainelui mai multa.Acum de calculati si voi copii,asta schimbare impartita jumi-juma ,tot una ca inainte este!Primi pisica mai putin si cainele injumatatind primea mai putin ,primi cainele  mai mult ,si pisica primea mai mult injumatatind.
Nici un folos asadar,unde mai pui ca stransese pisica provizii stiva in camaruta ei secreta,de unde isi suplimenta lesne portia in zilele mai sarace ,cand stapanul le dadea hrana mai putina.
Astfel dupa un an de zile pisica se ingrasase in asa hal,ca abia isi mai tinea burta mare cat dovleacul pe picioare.
Ce sa se mai incapa acum vorba de joaca cu fratele ei  cainele ,cat era ziua de mare doar cu mancatul ,lenevitul  si dormitul se ocupa,nici sa toarca mateste nu mai avea habar..

Cainele plictisit  cu un asa tovaras de joaca, deseori se pomenea oftand:
-Halal fratie,halal egalitate,halal dreptate...ce bine  era pe vremuri ,mancam  si eu suficient,si chiar daca ne  certam uneori ,ne impacam apoi si  ce joaca mai trageam prin casa si prin curtea toata.
Si totusi in inima lui credincioasa de caine,era tare multumit ca stapanul nu-l mai certa ca altadata  pentru poznele si galceava cu pisica .
Si mai era ceva de stiut care il incanta nespus...de cand pisica se ingrasase si toata ziua lenevea,stapanul fireste  isi petrecea mai mult timp cu el mangandu-l , alintandu-l si  jucandu-se cu el!Iar asta pentru un caine ,e cea mai mare rasplata si fericire cu putinta!
....

Intr-o dupa amiaza , stapanul pleca la un vecin ,si din graba uita poarta deschisa.
Pisica profitand de plecare,scosese o bucata  mare de carne  din camara ei secreta ,si iesi cu ea afara cu gandul sa o savureze in aer liber ,desfatandu-se la soare...
Cainele cum o vazu, cu gandul la imparteala frateasca,sari vesel in intampinare sa-si primeasca portia cuvenita.

-Pleaca caine,asta e mancarea mea economisita din jumi-jumate ,frateste!Fa-ti si tu provizii fratioare ,nu sa ajungi sa cersesti de la gura mea dreptul meu,miorlai pisica cu nerusinare .
Cainele marai  revoltat,dar nu zise nimic.
 Apoi fugi in spatele casei sa-si caute ceva de lucru ,sa uite de afuriseala pisicii.
Ramasa  singura in curtea din fata casei se tolani pe iarba langa un copac.Cu ochii atintiti la carne, adulmecandu-i parfumul si  socotind ea cum sa o inceapa ,cum o savureze mai bine,nici nu observa cand pe poarta casei se strecurase un caine vagabond .Nici nu apuca sa muste din carne ,ca se si vazu fata in fata cu strainul nepoftit.,aratandu-si coltii amenintator.Ce a urmat?Vai de ea,grasana, de ar fi lasat .mancarea  din gura si ar fi luat-o la fuga,bine ar fi fost ,insa prea lacoma din fire ,isi facu ,socoteala  pe data, sa se catare cu ea in copac. .Jalnica socoteala!De cand doar cu mancatul ,de unde sa mai aiba ea  forta si agilitate pentru un asemenea sport ?Abia reusi un salt anemic,iar de grasa ce era si forta prea putina in picioare ce avea,la urmarorul hop se pravali pe spate.Nici nu apuca sa se rasuceasca bine ca se si pomeni cu o muscatura puternica de burta.Cu un ultim efort din instinct de aparare pisica il zagarie pe caine pe bot si scoase un tipat de ajutor .Furios,cainele dadu sa o muste iar,si pe data pisica ar fi sfarsit groaznic daca nu i-ar fi sarit la timp in aparare fratele care auzise latrat strain si tipatul pisicii.

Cainele vazand in ce hal era sora sa pisica, nu a stat mult la hartuiala cu cainele strain .Viata pisicii era in pericol si timp de pierdut nu era,trebuia sa actioneze grabnic!.L-a lasat asadar  sa fuga pe poarta cu bucata de carne,iar el a dat fuga la vecin sa-si cheme  stapanul.
Stapanul  ajuns acasa,a invesmantat-o cu grija intr-o intr-o paturica,si a fugit repede cu ea in brate la veterinar.Doctorul a facut tot ce era necesar,insa in final consultandu-i inima ,a  oftat :
-Imi pare rau,de avea o greutate normala,altfel ar fi stat lucrurile,insa  fiind atat de grasa ,inima ei nu are suficienta putere sa pulseze bine sangele ramas in tot corpul.Iata de ce respira foarte greu ,sincer,cred ca nu va apuca sa mai traiasca decat cateva ore.
Acasa,stapanul indurerat a tot mangaiat-o si dezmierdat-o o vreme buna,dupa care a asezat-o in locul ei preferat ,un fotoliu mare cu o cuvertura rosie,moale si pufoasa.
....


Simtind ca i-a sosit ceasul,pisica l-a chemat pe caine la capataiul ei.
-Iarta-ma bunul meu caine,imi pare atat de rau  ca am fost atat de uracioasa  si egoista cu tine,atat de nedreapta!Tu insa, ca un adevarat frate,m-ai suportat atata vreme fara sa-mi porti pica,iar la necaz mi-ai sarit si in ajutor ca sa-mi salvezi  viata.Sincer,  nu meritam.
Abia acum am inteles ce inseamna prietenia cu adevarat,ce inseamna credinta si iubirea de stapan. V-am nesocotit pe amandoi cu socoteala mea prosteasca,dar crede-ma caine, un gand necurat m-a ispitit pentru tot ce s-a intamplat.Inainte ca sa-ti propun acel legamant viclean de pace si fratie,tot vedeam cum stapanul nostru iti da tie mereu mai multa mancare.Doar la asta imi statea mintea ,si uite asa in mintea mea naiva de pisica,mi-am imaginat ca pe tine te iubeste mai mult.Apoi mai era si faptul ca deseori te lua la plimbare prin oras,pe cand eu ramaneam de fiecare data  acasa singura. Asa am inceput tot mai mult cu timpul sa te invidiez, ba chiar sa te urasc in sinea mea,ma gandeam ca sunt tare nedreptatita de stapan,ca nu sunt tratata corect,ca de la egal la egal.E adevarat,mai apoi mi-am dat seama cat de amarnic greseam,dar devenisem din pacate prea lacoma ,prea pofticioasa ca sa cedez.Mi-am dat seama ca egalitatea asta, nu inseamna intotdeauna dreptate,ca in toate exista o masura cuvenita pe care stapanul nostru in intelepciunea lui stia cum sa o foloseasca,mi-am dat seama apoi ca el ne iubea si respecta pe amandoi la fel,doar ca ne trata diferit pentru ca suntem diferiti.Nici vorba ca mi-as fi dorit eu vreodata sa ma tina in lesa la plimbare,asta e ceea ce doar un caine poate si ii face placere,doar sa fie mereu alaturi de stapan...noi pisicile suntem altfel,avem cu totul  alte preferinte.Dar asa este,cand ti se intuneca mintea de invidie,orice ti se pare gresit si nedrept,iar cele bune,drepte si frumoase,,nu le mai vezi.

 Insa cel mai important lucru ce l-am invatat acum,este ce inseamna prietenia cu adevarat...adica sa rabzi, sa suporti multe,pana si foamea,pana  si nedreptatea ,doar ca sa nu superi pe cine il iubesti.Abia acum inteleg de ce se spune ca voi cainii ,sunteti cei mai buni prieteni ai omului.De la tine caine am invatat astea, eu insa ,vai mie...m-am gandit doar la stomacul meu,.si uite asa pe tine te-am lasat sa flamanzesti,iar pe stapan i-am nesocotit imparteala dreapta si increderea de s-a ales cu o pisica grasa si lenesa...o nesuferita!
Iartati-ma  ..mai apuca pisica sa spuna odata inainte de a se cufunda in somn
-Te iert pisico,te iert ,ii raspunse  cainele cu lacrimi in ochi,dar te rog eu ,nu muri...,doar te cunosc de mica de cand te-ai nascut si imi esti sa stii foarte draga,chiar daca ai gresit,eu te-am iertat sa stii surioara,cu totii mai gresim .Putem sa o luam de la capat,si vom fi presimt eu,cei mai buni prieteni !
Pisica il auzi ,dar nu mai avu putere sa-i raspunda.

Cainele a iesit afara si  toata noaptea s-a rugat  lui Dumnezeu,latrand la stele si la luna sa nu o lase pe pisica sa moara,sa o ierte..
Abia spre dimineata a adormit, si atunci a avut un vis uimitor.In vis se vazu cum se ruga  la cer,iar dintr-o data luna incepu sa coboare de pe cer ,marind-se tot mai mult si mai mult.Si se cobora chiar in fata custii sale,si era acum mare,mare cat casa stapanului.
Apoi ca intr-un medalion ,aparu in cadrul ei rotund de-un alb sidefiu,stralucitor , Dumnezeu insusi . Tare mult mai semana cu stapanul sau!
Si privindu-l drept in ochi,cu blandete,Dumnezeu i-a spus::
-Caine ,prieten bun si credincios ce esti,dupa tote cele marturisite si petrecute,iata socoteala mea pentru socoteala nesabuita a pisicii.
Dumnezeu a ridicat ambele maini si in fiecare a aparut o farfurie cu mancare.Cata mancare era in stanga tot atat si in dreapta,asa, ca dupa socoteala pisicii.

-Iata ,spuse Dumnezeu privind la portia din stanga,aceasta e jumatatea nedreapta ce ti-a revenit tie.Tu insa ai iertat-o ,nu te-ai impotrivit impartelii ei,nu ai dusmanit-o.Daca tu ai suportat nedreptatea si ai  iertat-o in inima ta asa cum i-ai marturisit,cum as putea sa nu o iert si  Eu? Si spunand astea,Dumnezeu sufla odata peste farfurie si ea se preschimba intr-o stea care se ridica deasupra umarului sau stang.
Apoi privi la farfuria din dreapta.
-Iata si cealalta jumatate  nedreapta a socotelii,ce ia revenit ei,parte la care nu a vrut sa renunte niciodata.Daca  ieri dupa amiaza  ar fi impartit cu tine bucata aceea de carne,acel caine strain nu ar fi intrat in curte,m-am indurat de ea insa,si am facut sa auzi strigatul ei de ajutor ca sa fii la timpul potrivit alaturi ,sa nu sfarseasca pe loc.I-am mai dat astfel o sansa.In ultima clipa,in mare suferinta fiind,s-a intamplat ce am tot asteptat de la ea,faptul de a se cai amarnic si recunoaste greseala  cerandu-si iertare..Pentru asa ceva ,primeste iarasi binecuvantarea iertarii de la mine,caci scris este ca pacatul recunoscut sa fie pe jumatate iertat,iar asta este o jumatate din pacatul ei.
Si spunand acestea,sufla peste farfurie si ea se preschimba intr-o stea care se ridica deasupra umarului sau drept.
 Cainele sari in sus de bucurie si vru sa multumeasca ,insa Dumnezeu ii facu semn ca nu a terminat inca .
-Am iertat pentru atitudinea voastra,pentru bunatatea si credinta  ta,pentru cainta ei ,si faptul de a-si fi cerut iertare,dar mai exista in toata socoteala asta o parte importanta de iertat.
Este partea  nedreapta fata de stapan,caruia i-a nesocotit imparteala.
Aceasta este  chiar nedreptatea fata de mine insumi.Cand cineva nedreptateste pe cineva,uita ca  ma nesocoteste totodata pe mine,neascultand oranduiala mea menita ca ei sa traiasca in pace si armonie..
Insa loc de iertare mereu exista!Pisica a recunoscut ca a gresit fata de stapan ,iar tu te-ai rugat pentru viata ei din toata inima ta.Mult poate dragul meu rugaciunea celui drept si credincios!
Si spunand astea, Dumnezeu batu o data din palme si inca  o stea minunata aparu,de data aceasta deasupra capului .
Ce tablou minunat era acesta dragi copii,greu de povestit.

Ar fi privit el mult tabloul acesta in vis,insa imediat auzi o voce puternica.
-Hei caine,trezeste-te !
Cainele deschise ochii  si vazu in fata sa pe stapan in picioare cu pisica in brate.
Stapanul se lasa apoi pe vine si parca il vazu astfel pe Dumnezeu in vis cum se coborase din cer.
Da,  stapanul meu seamana cu Dumnezeu, si la voce de asemenea isi spuse el in sinea sa cu mare incantare..
Iradios ,cu zambetul pe fata,stapanul ii spuse :
-Bucura-te caine,pisica si-a revenit,traieste!!!
-Da,stiu,stiu,stiu...latra el de trei ori cu mare bucurie,asa,ca pentru fiecare dintre cele trei stele aratate in vis.
Apoi ,se ridica pe doua picioare si incepu sa-si linga de zor stapanaul  pe obraji ,pe nas ,pe urechi... si bineinteles nici pe pisica nu  uita sa o alinte asa cum stiu doar ei cainii sa o faca.
-Ce ma bucur caine sa te vad,mieuna cu blandete pisica privindu-l drept in ochi...crede-ma, mai mult ca niciodata...bunule meu frate!

Pedagogia iubirii

Se tot vorbeste de iubire,insa se uita de mijloacele care creeaza cadrul propice manifestarii ei,care induc si sporesc acele  stari de spirit necesare sustinerii ei.

Iubirea se creeaza ,se antreneaza ,se experimenteaza prin exercitii asumate.Ca si in sport,e nevoie de anumite exercitii  si efort sustinut pentru a perfecta anumite abilitati,pentru a ajunge la caliatate si performanta.!

Nu e asa simplu,iubesc si gata.

Dat fiind tendintele umane egocentrice,iubirea fireste se castiga,se lupta pentru ea,se slefuieste,adaogeste,perfectioneaza,exerseaza,intretine!Altminteri,riscul de a pierde,de a uita,de a ne abate de la calea ei dreapta , ameninta permanent.

Iubirea e o reduta ce trebuie cucerita prin diverse forme ale cunoasterii si simtirii omenesti.

Pentru asta, trebuie ca mai intai sa fii constient de importanta ei,de imperativul ei !Odata gandul necesarului suprem fixat in mintea noastra,ramane sa apelam la diverse mijloace de cautare si perfectare a iubirii .

Ii dau dreptate lui Leonardo da Vinci cand afirma ca "Iubirea este fiica cunoasterii",afirmatie contrara doctrinei crestine pentru care  iubirea este inteleasa mai cu seama ca  o pornire innascuta ,mistica,primordiala.

Avem un potential mai mare sau mai mic de a iubi...in nici un caz nu-l vom afirma daca nu ne folosim de mijloacele necesare care alimenteaza si imbogatesc fondul nostru interior.

Fara acesta ,fara o anumita densitate,forta,scanteie interioara,cum sa iubesti?Doar bogat sufleteste fiind,poti iubi.Asta inseamna atatea si atatea lucruri,sa interactionezi in n moduri cu lumea inconjuratoare apeland si exersand  toate cele 5 simtuti ale tale.Cu cat sunt mai multe antrenate cu atat rezultatele vor fi mai vii ,mai scanteietoare,mai minunate.

Cum sa spui ca-l iubesti pe Dumnezeu,cand nu poti privi jumatate de minut barem o floare,un copac?
Cum poti spune ca iti iubesti copilul tau,cand iti petreci mai mult timp ingrijind de masina ,decat sa te joci cu el?
Cum poti spune ca iubesti oamenii cand refuzi sa ai grija de un biet animal?
Am sugerat cateva mijloace,plecand de la observatii simple ale realitatii .

In iubire nu ai voie sa fii un diletant.

Adica trebuie sa aspiri la intregul ei de compozitie,trebuie sa vrei cat mai mult poti tu dobandi cu putinta.

Se vorbeste mult de a darui iubire,se uita insa ca pentru asa ceva trebuie sa o posezi mai intai ,adica sa o cultivi.Talentul se cultiva,iubirea de asemenea.Apoi sa nu uitam,talantii pe care ii ai,ai datoria sa-i inmultesti!

Iar aici de mijloace e vorba,de metoda,exercitiu,ca in orice domeniu.

Poti crede si sa nu cercetezi,insa nu poti iubi fara sa nu exerimentezi ,adica sa traiesti viata prin mijloacele de care dispui.

Iata de ce  spune scriptura ,ochi aveti sa vedeti si nu vedeti,urechi sa auziti si nu auziti!

Structuri scoarta copac

Timp,istorie,viata...copacii au ceva maret si sacru prin ritmurile crengilor si structura densa a  scortei ce-i imbraca.Din punctul meu de vedere nu exista catedrala in lume mai minunata decat un copac.

Cat contrast cu lustrul modern al urbei de astazi!

Indispozitie

Vreme urata,foarte mohorata si friguroasa.
Mi-e dor de ziua de ieri. Solara,albastra,calma,mirosind usor a primavara.
Stau si ma uit pe fereastra si ma gandesc cat de mult conteaza vremea asta,cat de mult ne afecteaza psihicul.Aveam intentii multe pe ziua de astazi,aveam de lucru,aveam proiecte,planuri de continuat.
Cu asemenea vreme,va trebui sa fac un mare efort sa-mi aflu  acea stare de dispozitie necesara activitatii.
Nu promit  sa si reusesc...tare imi este ca ma voi multumi doar cu o plimbare prin oras si un somn prelungit.

Iubeste si fa ce vrei!

Dupa ce Sfantul Augustin (ateu inversunat in tinerete) a citit Biblia ,el a cuprins esenta sa ca mesaj sublimal  prin urmatoarea exclamatie :"Iubeste si fa ce vrei!"
Ei da,fa ce vrei tu in viata ta,chiar daca adeseori vei fi gresit,dar nu uita de iubire,iubeste cu toata putinta ta,fa bine ,fii bun ,ajuta,si as mai adauga un lucru fundamental afirmarii acestui climat al iubirii,incearca sa nu jignesti pe nimeni.
Adeseori complicam lucrurile uitand de acest fapt.

Ia aminte la realitatea din jur,de-ti asculti inima,vei simti ca e atata nevoie de iubire in lumea asta!
Iata cea mai mare boala a lumii,lipsa iubirii!

Nu te multumi pentru ce ai,la fel de bine ai fi putut sa nu ai,asadar,multumeste-te pentru ce ai si poti sa dai! 
Iata diferenta dintre egocentrism si iubire.
Egocentrismul e cancerul acestei lumi.
Iubirea alearga mereu in intampinarea altora,este prezenta acolo unde este nevoie de ea,are mereu initiativa intalnirii,comunicarii,intelegerii,ajutorului.
As incheia prin cateva cuvinte,nu retin autorul,cuvinte care exprima insasi filozofia mea de viata in cel mai nepretentios,simplu si sincer mod:
"Daca stii sa vezi,sa suferi si sa alini,stii tot!"

Domnul "Ori-Ori"

Au trebuit sa treaca multi ani pentru ca intr-o zi analizandu-ma sa inteleg ca sufar de o bola in privinta capacitatii mele decizionale..Cum exact ar fi ea denumita psihologic ,nu stiu,ceea ce stiu este ca ma hotarasc greu intre diversele activitati ce mi le propun .De multe ori oscilez atat de mult incat trece ziua si nu reusesc sa ma concentrez asupra uneia.Cand ma apuc sa lucrez ceva,ma gandesc daca nu ar fi mai bine sa fi facut altceva,mi-e greu sa-mi fixez prioritatile,toate imi par foarte importante
Cand pictez spre exemplu,vaz n combinatii posibile cromatice,dar nu reusesc sa ma hotarasc asupra uneia ,Trec asadar prin mai multe versiuni,si niciodata nu sunt multumit.Se aduga un soi de perfectionism ,mereu vad ca se poate ceva in plus,ca e loc de mai bine. Ce disconfort ai,cat de macina asa ceva,doar eu stiu.Cumplita boala,e nevoie de un efort urias ca sa reusesc finaliza ce-mi propun,si mai mult,repet,niciodata nu sunt suficient de multumit de rezultat.
Incerc sa ma educ cumva,sa renunt la acest perfectionism.
Incerc sa-mi stabilesc un program de activitati pe care sa-l respect...inca nu am reusit!


Interesant, astazi citeam urmatoarele despre unul dintre cei mai mari filozofi ai lumii, danezul Soren Kieregaard.
El a scris o carte intitulata "Ori-ori"in care povesteste despre experienta sa de viata in privinta incapacitatii sale de a lua decizii.
A ramas neinsurat,cu toate ca o femeie s-a indragostit foarte tare de el si l-a cerut ea in casatorie pe el.I nsa el a spus"casatoria este un lucru serios,trebuie sa ma gandesc,nu pot sa spun pe loc da sau nu" Si s-a tot gandit,si a murit fara sa se poata hotara.
Toata viata sa cauta argumente,dezbatea o problema amanuntit,sub aspect pro si contra,dar niciodata nu gasea un raspuns final ,menit sa-l satisfaca.Nu a ajuns niciodata profesor,cu toate ca era perfect indreptatit,scrisese multe carti,si toate foarte importante,ele sunt valabile chiar si astazi,nu sunt depasite.Dar nu a ajuns profesor.A completat cererea ,insa nu a putut sa o semneze,nu s-a putut hotara daca sa predea la universitate sau nu.Cererea a fost gasita cand a murit,in camaruta in care locuia.
Statea ore intregi in intersectie,cautand sa se hotarascape unde sa o ia.
Toata Copenhaga a ajuns sa-i cunoasca ciudateniile ,iar copiii l-au poreclit "Domnul Ori-ori"Vazand situatia,tatal lui,inaintea de a muri,si-a lichidat toate afacerile,a depus toti banii intr-un cont, si a aranjat ca lunar,in prima zi a lunii,fiul sau sa primeasca o anumita suma,ca sa poata supravieti.

Surprinzator,in ziua in care a scos ultimii bani,ultima cota, in timp ce venea spre casa a cazut pe strada si a murit.
A scris mai multe carti,dar nu se putea hotara daca sa le publice sau nu.Si-a lasat toate cartile nepublicate.

Constientizarea actiunilor

"Singurul lucru care trebuie invatat este atentia.Urmareste!Fii atent!Urmareste orice gest pe care il faci.Urmareste orice gand care iti trece in minteUrmareste dorinta care pune stapanire pe tine.Urmareste chiar si gesturile marunte cum sunt mersul,vorbitul,mancatul,spalatul.Urmareste continuu.Fii atent la tot.Lasa ca totul sa devina un prilej de a urmari,de a fi atent.
.........

Misca-te in viata ramanand permanent atent.In nenumarate randuri vei uita sa fii atent.Nu te amara din cauza asta;e ceva firesc.Caci timp de milioane de vieti n-ai incetat niciodata sa fii atent,asa ca e natural sa continui sa uiti iar si iar.Dar in clipa in care iti aduci aminte,fii iarasi atent,urmareste.......atunci cand urmaresti ,cand esti atent,apare claritatea ,limpezimea.De ce apare limpezimea din atentie?Pentru ca cu cat esti mai atent,cu atat graba ta incetineste.Nu mai esti repezit,devii mai gratios.Atunci cand esti atent,mintea ta palavrageste mai putin,pentru ca energia care a devenit palavrageala se transforma si devine atentie-e aceeasi energie!Acum din ce in ce mai multa energie se va transforma in atentie si mintea nu-si va mai primi hrana.Gandurile se vor subtia,vor pierde din greutate,vor slabi.Incetul cu incetul vor incepe sa moara.Si atunci cand gandurile vor incepe sa moara,apare claritatea ,limpezimea.Acum mintea ta devine o oglinda.

.......
Transformarea are loc numai atunci cand iti depui intreaga energie in acest scop.Cand fierbi la o suta de grade,atunci de evapori,atunci are loc schimbarea alchimista.Atunci incepi sa te inalti.N-ai observat?Apa curge in jos,dar aburii se ridica.Exact acelasi lucru se intampla si cu tine:inconstienta coboara,constienta urca.
Si inca ceva:In sus este sinonim cu inauntru,iar in jos este sinonim cu in afara.Constienta merge inauntru,inconstienta merge in afara.Inconstienta te tine total in intuneric;ochii tai sunt continuu concentrati asupra celorlalti.Ea creeaza un fel de exteriorizare,te face extrovertit.Constienta creeaza interiorizarea.Ea te face introvertit,te duce inauntru,din ce in ce mai adanc.
Iar din ce in ce mai adanc inseamna din ce in ce mai sus.Mai adanc si mai sus cresc simultan,exact cum creste un copac.Tu il vezi doar crescand in sus,nu vezi radacinile mergand in jos.Dar mai intai trebuie ca radacinile sa mearga in jos,numai atunci copacul poate sa creasca in sus.Daca un copac vrea sa ajunga la cer,atunci el va trebui sa-si trimita radacinile spre cele mai mari adancimi cu putinta."

• fragmente Osho:"Constientizarea,cheia pentru a trai in armonie"

Nicolae Steinhart...

Potentialul tau de a iubi!

Cred cu tarie ca fiecare om are un potential de a iubi,mai mic sau mai mare. Problema este,si foarte trist si pacatos este, ca nepreocupandu-l acest lucru pe cat il preocupa multe altele,nu reuseste sa-l afirme decat intr-o foarte mica masura!
Caci cu certitudine,ca sa scoti la iveala ceva bun din tine trebuie sa-i dai intaietate ca prioritate,iar pentru asta fundamental este sa-ti fixezi si sa starui gandul tau catre el.
Da,poti fi mai bun si mai bun...doar sa te gandesti serios si cat  mai des la lucrul asta...iata pasul cheie  pentru a-ti deschide inima  si afirma acel potential latent al iubirii de care dispui.
Nu-ti ramane decat sa vrei asta!.

Les pianos du paradis !!!

Canta cu vocea si chipul deopotriva,in deplin sincron!
Asta este ce m-a fascinat intotdeauna la ea!
Simti ca totul ti se ofera cu maxima daruire,generozitate!

Primeste orice apare asa cum este.

Extras dintr-un interviu cu Ajahn Sumedho:

"- Mulţi ucenici par să înţeleagă că trebuie să fie conştienţi de momentul prezent, dar au primit mult mai puţină instruire despre aspectul primitor al practicii acuităţii mentale. O parte a învăţăturii dvs. pare să se centreze în jurul acestei înţelegeri a primirii depline a momentului, a acceptării momentului aşa cum este.

- Când primeşti ceva, îmbrăţişezi întregul, chiar şi partea care nu-ţi place în mod deosebit. Deci, când îmbrăţişezi pe cineva, îmbrăţişezi întreaga persoană, nu doar părţile şi bucăţile pe care le preferi. Acest sens al primirii nu este despre a selecta sau a alege sau a corecta, ci a da voie momentului să fie ceea ce este şi chiar de a-i da bineţe. Implică o atitudine binevoitoare, nu un soi de atitudine critică, rezistentă sau judecătoare.

- Ar însemna să îl primeşti trup şi suflet.

- Trup şi suflet. Pentru mine, conştienţa aduce acest moment intuitiv care include totul. Nu împarte nimic în bun, rău, corect, greşit. Primeşte orice apare, aşa cum este. Dreptatea şi greşeala pot exista în unul şi acelaşi moment.

- Fiind călugăr de 40 de ani, cunoaşteţi multe despre natura umană. Privind în urmă, există un lucru anume care l-ar surprinde cel mai mult pe tipul de 30 de ani care a îmbrăcat la început roba monastică?

- Da. Să nu crezi nimic din ce îţi spune mintea. (Râde.)

- Spuneţi-ne mai multe despre asta.

- Cu alte cuvinte, nu eşti ceea ce gândeşti. Aceasta e cea mai mare descoperire. La 30 de ani, gândurile mele erau realitatea mea. Erau felul în care mă cream şi mă judecam. Eram foarte dur cu mine şi destul de crud şi pus pe judecată. Acum ştiu cum să gândesc fără să fiu o victimă a propriilor mele gânduri.

- În retragerea recentă aţi spus în mod repetat: "Personalitatea nu se iluminează niciodată."

- Obiceiurile de gândire şi ataşarea de amintiri şi felul cum m-am dezvoltat la nivel personal - acestea le privesc ca fiind personalitatea. Ele sunt asemenea obiceiurilor însuşite, şi ca orice obicei sunt ceea ce sunt, dar nu sunt nimic mai mult de atât. Nu au viaţă în ele.
Acest sine care pare atât de real, de Eu-ul meu, este realmente materie moartă. Nu mai are vreo iluzie de a fi o persoană sau un suflet. Este o eliberare de plictiseala tristă a modelelor reflexe de gândire şi emoţie care tindeau să îmi domine conştiinţa înainte vreme.

- La ultima retragere mulţi discipoli au remarcat cât de deplin acceptaţi se simţeau când erau în prezenţa dvs.

- De când am ajuns să cunosc vacuitatea conştiinţei - faptul că era doar conştienţă - am putut vedea oamenii fără niciun fel de amintire ori părere despre ei."

PS:Sincer, am o gramada de semne de intrebare la ce afirma domnia sa.
Deocamdata ma abtin de la a comenta.

Mireille Mathieu:Vai Colomba Bianca

De stiut ,cantecul apartine unui celebru compozitor roman stabilit in Germania, Mihai Cretu.
Abia ieri  am aflat de versiunea in franceza,superba si aceasta!Chiar greu sa prefer una in locul celeilalte!
.
Versiunea in franceza,ii confera remarc ,anumite calitati  lirice in plus.
Voi ,care o preferati?




Mentiune:Este un cantec care face din plin dovada frumusetii aparte a  vocii ei!!!
Iata cantecul prin care am schimbat candva parerea cuiva ce nu o agrea in mod deosebit!
Nu uit,am dus munca grea de lamurire prin mai multe auditii ca sa-i schimb parerea.Oricat explicam eu si ma entuziamam,invariabil eram contestat .Nu am reusit sa-l conving. Apoi,s-a intamplat ceva,miraculos, inainte sa plece ,am insistat  sa mai asculte un cantec.Acesta.
Nu o sa credeti probabil ,dar a ramas pur si simplu...subjugat.
Nu o sa credeti iarasi,dar a vrut sa-l mai asculte odata si inca odata...

Interesant in viata,cum percepem,cum judecam ,cum stabilim preferinte,simpatii,antipatii...

In orice ideal...

Caut uneori un film bun  si trebuie sa spun ca nu este usor sa afli ceva de calitate .Uneori renunt dupa o

perioada ,alteori dintr-o oarecare curiozitate le urmaresc pana la capat,asteptand ceva care sa ma multumeasca, barem o replica buna,o idee,o discutie interesanta  ori niscai cadre expresive.

Iata,singurul lucru care mi-a placut dintr-un film recent vazut, a fost aceasta remarca care m-a pus pe ganduri.

"In orice ideal exista si o perioada de eroare!"
.
O afirmatie simpla,poate banala pentru unii,si totusi, cat talc ,mesaj,idei  incep sa se depene daca stai nitel si o dezvolti...

De moment...
Antipodul ideal-eroare in coabitatul lor pare cumva  un paradox si totusi nu este!
Cate erori,rateuri nu avem in viata parte,in ciuda atator idealuri?
Nu poti separa idealul de eroare,exista se pare o anumita dialectica.
Greu de separat binele de rau,dar trebuie un efort permanent pentru a pastra balanta inclinata cum se cuvine.
De dorit,eroarea  sa fie pasagera,iar idealul sa ramana,sa nu-l pierzi..
Nu exista lumeste vorbind,ideal imbatabil ,indestructibil,infailibil,ceva mereu ameninta.
Ne inselam adeseori,interpretam gresit,subiectiv,rastalmacim,judecam inadecvat contextual,mintea adeseori ne joaca feste din diferite motive,ne indoim de orice...
O eroare naste la randu-i un sir intreg de alte erori.
Din neperfectiune,nu se poate naste perfectiunea. O putem adulmeca insa,aspira catre ea!Viata e o lupta pentru a afla lumina,pentru a fi cat mai aproape de ea!
Cat de greu este sa vezi acea lumina de la capatul tunelului...se interpun erorile de perceptie care ne intuneca vederea mintii si a inimii..

Ei da,"Inima omului este un taram de lupta intre diavol  si Dumnezeu"-Dostoievski

ps: In film se dadea exemplu idealul crestin si perioada inchizitiei .