Inchinarea la sfintele moaste

...trebuie inteleasa in primul rand ca o  forma de veneratie fata de o persoana care prin viata sa daruita cunoasterii si simtirii  de Dumnezeu  a ajuns la un inalt nivel de curatire trupeasca si sufleteasca ,a dobandit anumite calitati sfinte,precum smerenia,harul inaintevederii , iubirea de aproape si Dumnezeu.
Daca  a saruta moastele sau inchina la sfinti are in vedere prioritar satisfacerea unei dorinte,adica fara a avea adanc sadit in inima acest sentiment de respect profund,de recunoastere si  pretuire deosebita,in zadar va rugati oameni buni!Deduc si simt ca adeseori doar dorinta de a vi se implini ceva (uneori lucruri egoiste) va mana la inchinaciune si sarutat de moaste.!
Nu mergeti fatarnic la inchinare si sarutat de moaste  ca la un "magazin de cumparat (implinit)  dorinte"!
Trebuie sa iubesti omul ajuns sfant cu toata inima ta.Sau barem sa fii constient de apropierea ta de un spirit superior,invrednicit dumnezeieste.
Spun astea constatand ce raspunsuri dau  cei intervievati la cozile facute la sfintele moaste.Multi spun ca au venit sa se roage  pentru una pentru alta,,,nu insa necesitatea lumeasca ar trebui sa ne impinga catre inchinaciune cat mai cu seama  dragostea de Dumnezeu ,de oamenii Lui ca exponenti de seama a Vointei sale.
Mergi acolo asadar,ca la o intalnire cu cineva drag in semn de recunoastere ,recunostinta,cinstire.
Fireste, asta implica  sa stii cine este acel sfant,adica sa ai cat de cat o lectura despre viata lui...respect fara cunoastere,doar asa in virtutea lui" cred si ajuta-mi".imi rasuna mai degraba a targuiala si oportunism decat a recunostinta adevarata!.
Mergi acolo asadara,cu acest duh de cinstire intru iubire de cele sfinte,mai putin pentru a cere ceva lumeste,si de preferat ar fi, fara vreo asemenea cerinta.

Uitam ,
Dragostea sincera e suficienta unei anumite deveniri ,Dumnezeu stie de ce ai nevoie !
Fa-ti doar datoria suprema de a iubi cu toata putinta ta.
In acest sens,singura cerinta  pe plac lui Dumnezeu si tuturor sfintilor care ar trebui staruita intr-o rugaciune, si este absolut suficienta ,este puterea inimii sau darul de a iubi cat mai intens cu putinta.(la antipod cu tendintele noastre egocentrice si pragmatice)
Asta le atrage cu sine pe toate cele bune si de folos devenirii omului in plan sensibil,superior.