Credinta formala/Pariul lui Pascal

"Daca cred ca exista Dumnezeu si El nu exista,n-am pierdut nimic,dar daca nu cred ca exista,si El exista cu adevarat,atunci am pierdut totul"-Pariul lui Pascal

Cu tot respectul enorm fata de Pascal,asemenea tip de rationament ipotetic in extremis nu poate sa coduca decat la o credinta naiva,formala ori mai rau ,o credinta de  fatada din spirit gregar numit oportunism!Asta numai credinta nu este!
Oricat de matematic as lua afirmatia,in termeni doar de logistica pura,nu pot sa nu iau in calcul si nota ei literara in sine,caz in care mie unul imi rasuna a targuiala,a constrangere ,ba chiar resimt un ton amenintator.
Cred ca daca ar fi trait mai mult.Pascal  ar fi sters aceasta insemnare!

Si acum ma intreb...
De ce musai daca nu-i alba sa fie neagra?
De ce tot extrapolarizam discutiile in regim musai de teza-antiteza?
Intre a crede sau a nu crede...exista atatea situatii de fapt,atatea realitati,nuante...

• Poti crede ferm o viata!
• Poti nu crede ferm toata viata!
• Poti uneori crede,alteori nu,asta pe tot parcursul vietii!
• Poti crede o vreme si mai apoi sa nu mai crezi!
• Poti sa nu crezi ani de zile buni,si apoi sa ajungi sa crezi!
• Poti cauta o viata fara sa poti afirma cred sau nu!
• Poti crede ani buni si apoi sa ajungi sa fii indoielnic!
• Poti sa fii indoielnic ani buni de zile si sa ajungi sa crezi sau nu!

Pentru fiecare situatie mentionata am avut in minte cazuri cunoscute,unele notorii!

"Daca Dumnezeu exista,il rog atunci sa ma ierte.",spunea Maica Tereza inainte de a muri !
Sa o ierte pentru multe ganduri de necredinta,pe care nu indraznea sa le spuna pentru a nu fi catalogata drept eretica!(teama impusa prin eticheta bisericii)
Renumitul dramaturg Eugen Ionesco,in tinerete era foarte indoielnic spunand ca simte "o absenta "cand se roaga,pentru ca inainte sa moara sa-si intoarca gandul staruitor catre Dumnezeu!

Dar sa nu uitam, Biblia insasi spune "cred Doamne ,ajuta necredintei mele"...asadar deduc,oscilatia intre a crede si a nu crede ,ne defineste !
Sunt convins ca si un ateu are momente de credinta dar din mandrie nu le recunoaste,asa cum sunt iarasi fr convins ca sunt destui mari credinciosi care au momente puternice de necredinta,dar nu le recunosc din teama sau fatarnicie.

Fiti cautatori de Dumnezeu ,nu va mai hazardati si trambitati atata ca sunteti credinciosi sau atei!
Si sa nu uitam de iubire,caci cea mai mare porunca nu este sa crezi,ci sa iubesti...cu toata putinta ta!
Credinta fara fapte apoi,,spune scriptura,e ca trupul fara suflet!
Cat de des se uita de asa ceva!