Nu sunt și nu am fost niciodată fumătoare. Tata a fumat cât pentru toată familia. Fuma și cânta la muzicuță. În facultate, multe colege fumau, chiar cele cu care împărțeam camera de cămin. Am fumat și eu vreo trei țigări, eram la începutul căsniciei- am vrut să o supăr rău pe soacră. Bineînțeles că m-am înecat,nu-mi era bine... Totuși, cred că tot ce ține de „fumatul frumos„: atmosfera, muzica, albastrul acela al fumului, gesturile, toate se contopesc într-un tot diferit de restul lumii. Ce-mi dă , totdeauna, un fel de durere, este faptul că văd prea mulți tineri fumând, mai ales fete. Care să fie frumusețea fumatului pentru ei?
Stiu ca esti nefumatoare,dintr-un articol pe blogul tau. Referitor la intrebarea finala,pai ai sugerat chiar tu cateva aspecte. Nu fac apologia fumatului,nu indemn pe nimeni la asa ceva,,,insa extrema la care s-a ajuns, imi displace profund...fiecare are dreptul la viciile sale! Orice atasament de ceva ,orice exces,,,e ca un drog ,un viciu! Unii muncesc foarte mult spre exemplu,ca niste roboti,si asta tot drog este! O spun ca unul fr patit in acest sens...mi-a fost dor toata copilaria de oameni cu care sa comunic, sa se joace cu mine,sa-mi citeasca o poveste,etc..nu,in jurul meu erau oameni care muinceau intruna ca noste roboti! Cele mai comunicative,deschise ca mentalitate,amuzante,prietenoase pe care eu le-am cunoscut in viata...sunt fumatori! Nu pot generaliza,dar asta e realitatea cu care m-am confruntat. Fumatul?...ma simt mai putin singur cand fumez!Iar cand sunt fr suparat,drogul asta ma ajuta sa ma detasez cumva... Multe ar fi desigur de spus.!
6 comentarii:
https://www.youtube.com/watch?v=aJh8U1ZArvA
http://incertitudini2008.blogspot.ro/2016/03/si-tot-asa-cum-s-aprins.html
Multumesc ptr acest cantec cu versuri chiar minunate.
Completeaza perfect simbolic ce voiam eu spune intr-o nota mai romantica.
Nu sunt și nu am fost niciodată fumătoare. Tata a fumat cât pentru toată familia. Fuma și cânta la muzicuță.
În facultate, multe colege fumau, chiar cele cu care împărțeam camera de cămin.
Am fumat și eu vreo trei țigări, eram la începutul căsniciei- am vrut să o supăr rău pe soacră. Bineînțeles că m-am înecat,nu-mi era bine...
Totuși, cred că tot ce ține de „fumatul frumos„: atmosfera, muzica, albastrul acela al fumului, gesturile, toate se contopesc într-un tot diferit de restul lumii.
Ce-mi dă , totdeauna, un fel de durere, este faptul că văd prea mulți tineri fumând, mai ales fete.
Care să fie frumusețea fumatului pentru ei?
Stiu ca esti nefumatoare,dintr-un articol pe blogul tau.
Referitor la intrebarea finala,pai ai sugerat chiar tu cateva aspecte.
Nu fac apologia fumatului,nu indemn pe nimeni la asa ceva,,,insa extrema la care s-a ajuns, imi displace profund...fiecare are dreptul la viciile sale!
Orice atasament de ceva ,orice exces,,,e ca un drog ,un viciu!
Unii muncesc foarte mult spre exemplu,ca niste roboti,si asta tot drog este!
O spun ca unul fr patit in acest sens...mi-a fost dor toata copilaria de oameni cu care sa comunic, sa se joace cu mine,sa-mi citeasca o poveste,etc..nu,in jurul meu erau oameni care muinceau intruna ca noste roboti!
Cele mai comunicative,deschise ca mentalitate,amuzante,prietenoase pe care eu le-am cunoscut in viata...sunt fumatori!
Nu pot generaliza,dar asta e realitatea cu care m-am confruntat.
Fumatul?...ma simt mai putin singur cand fumez!Iar cand sunt fr suparat,drogul asta ma ajuta sa ma detasez cumva...
Multe ar fi desigur de spus.!
Chiar înțeleg!
Trimiteți un comentariu