Secolul XXI ,va fi religios,sau nu va fi deloc....
Pentru prima oara in literatura universala un scriitor atragea atentia lumii intregi printr-o carte de o monumentala simplitate si frumusete ca sunt lucruri importante, nevazute pe care doar cu inima le poti vedea.Este vorba de "Micul Print" carte de capatai din opera scriitorului francez Antoine de Saint Exupery , o carte cu valente teologice cum remarca cineva,o carte care prin simbolistica ei ,prin stilul literar abordat si desigur harului autorului are acea densitate,forta si expresie specifica textelor evanghelice.
"Micul Print" este incontestabil una dintre cele mai fascinante carti din istoria literaturii pe tema prieteniei,responsabilitatii si iubirii omenesti!
Capitolul cheie al cartii care dezvaluie mesajul fundamental al cartii este descopar recent, cap XXI.Nu pot sa nu fac asocierea cu secolul nostru XXI,un secol de rascruce,dupa cum afirma mai multe voci:
MICUL PRINT - CAPITOLULU XXIXI
Insa, dupa un rastimp de gandire, adauga:
- Ce inseamna "a imblanzi"?
- Nu esti de prin partile locului - zise vulpea - ce cauti pe-aici?
- Caut oamenii - zise micul print. Ce inseamna "a imblanzi"?
- Oamenii - zise vulpea - au pusti si vaneaza. E foarte neplacut! Mai cresc si gaini. E sigurul folos de pe urma lor. Cauti gaini?
- Nu - zise micul print. Caut prieteni. Ce inseamna "a imblanzi"?
- E un lucru care prea e dat uitarii - zise vulpea. Inseamna "a-ti crea legaturi" ...
- A-ti crea legaturi?
- Desigur - zise vulpea. Tu nu esti inca pentru mine decat un baietas, aidoma cu o suta de mii de alti baietasi. Iar eu am nevoie de tine. Si nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decat o vulpe, aidoma cu o suta de mii de alte vulpi.
Dar daca tu ma imblanzesti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fara seaman pe lume. Eu voi fi, pentru tine, fara seaman pe lume ...
- Incep sa inteleg - zise micul print. E undeva o floare ... mi se pare ca m-a imblanzit ...
- Se prea poate - zise vulpea. Pe Pamant intalnesti tot soiul de lucruri.
- O! Dar nu e pe Pamant - zise micul print.
Vulpea se arata foarte nedumerita:
- Pe alta planeta?
- Da.
- Pe planeta aceea sunt vanatori?
- Nu.
- Interesant! Dar gaini?
- Nici.
- Nimic nu e desavarsit - suspina vulpea.
Vulpea insa se intorse la gandurile sale:
- Viata mea e vesnic aceeasi. Eu vanez gainile, pe mine ma vaneaza oamenii. Toate gainile se aseamana intre ele, si toti oamenii se aseamana intre ei. Asa ca ma cam plictisesc. Dar daca tu ma imblanzesti, viata mi se va insenina.
Voi cunoaste sunetul unor pasi deosebiti de-al tuturora. Pasii altora ma fac sa intru sub pamant. Al tau ma va chema din vizuina, ca o melodie. Si-apoi, priveste! Vezi tu, acolo, lanurile de grau? Eu nu-mi aduc aminte de nimic. Si asta-i trist! Tu ai insa parul de culoarea aurului. Va fi, de aceea, minunat, cand tu ma vei fi imblanzit! Graul, auriu si el, imi va aminti de tine. Si-mi va fi nespus de draga murmurarea vantului prin grau ...
Vulpea tacu si se uita indelung la micul print:
- Te rog ... imblanzeste-ma - zise apoi.
Bucuros as vrea - raspunse micul print - numai ca nu prea am timp. Am de cautat prieteni si o multime de lucruri de cunoscut.
- Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim - zise vulpea. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Ei cumpara lucruri de gata, de la negutatori. Cum insa nu exista negutatori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei sa ai un prieten, imblanzeste-ma!
- Ce trebuie sa fac? zise micul print.
- Trebuie sa ai foarte multa rabdare - raspunse vulpea. La inceput, te vei aseza ceva mai departe de mine, uite-asa, in iarba. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvant. Graiul e izvor de neintelegeri. Insa vei putea, pe zi ce trece, sa te asezi din ce in ce mai aproape de mine ...
A doua zi, micul print veni din nou.
- Mult mai frumos era, daca veneai si astazi la aceeasi ora - zise vulpea. Daca de pilda, vii la ora patru dupa-amiaza, eu inca de la trei voi incepe sa fiu fericita. Pe masura ce ora va trece, si mai fericita ma voi simti. La ora patru, ma vor cuprinde un freamat si o neliniste: voi descoperi cat pretuieste fericirea! Dar daca vii la voia intamplarii, eu niciodata nu voi sti la care ceas sa-mi impodobec sufletul. Ne trebuie rituri.
- Ce-i acela rit? zise micul print.
- E si el ceva cu totul dat uitarii - zise vulpea. E ceea ce face ca o zi sa se deosebeasca de celelalte zile, o ora, de celelalte ore. Au un rit, spre pilda, vanatorii mei. Se duc sa joace, joia, cu fetele din sat. Joia, prin urmare, e o zi minunata! Ma plimb si eu, atunci, pana la vie. Daca vanatorii s-ar duce la joc la voia intamplarii, toate zilele ar fi la fel, iar eu n-as mai avea vacanta niciodata.
Astfel micul print imblanzi vulpea. Iar cand ora despartirii fu aproape:
- Vai! zise vulpea ... Am sa plang ...
- Din vina ta - zise micul print - eu nicidecum nu-ti voiam raul, ci ai vrut sa te-mblanzesc ...
- Asa e - zise vulpea.
- Dar ai sa plangi! zise micul print.
- Asa e - zise vulpea.
- Atunci nu dobandesti nimic din asta!
- Ba dobandesc - zise vulpea - datorita culorii graului. Apoi adauga:
- Du-te sa mai vezi o data trandafirii. Vei descoperi ca floarea ta nu are-n lume seaman. Intoarce-te apoi la mine, spre a-ti lua ramas bun, iar eu iti voi darui o taina.
Micul print se duse sa mai vada o data trandafirii:
- Voi nu semanati intru nimic cu floarea mea, voi inca nu sunteti nimic - le spuse el. Pe voi nimeni nu v-a imblanzit, precum nici voi n-ati imblanzit pe nimeni. Sunteti precum era si vulpea mea. Nu era decat o vulpe, aidoma cu altele, o suta de mii. Eu insa mi-am facut din ea un prieten, iar ea acum nu are-n lume seaman.
Si florile se rusinara.
- Voi sunteti frumoase, dar sunteti desarte - le mai spuse el. Nimeni n-ar avea de ce sa moara pentru voi. Floarea mea, fireste, un trecator de rand ar crede ca-i asemeni voua. ea insa, singura, e mai de pret decat voi toate la un laolalta, fiindca pe ea am udat-o eu cu stropitoarea. fiindca pe ea am ocrotit-o eu cu paravanul. Fiindca pentru ea am ucis eu omizile (in afara doar de cateva, pentru fluturi). Fiindca pe ea am ascultat-o eu cum se plangea, ori cum se lauda, ori cateodata chiar si cum tacea.
Fiindca ea e floarea mea.
Si se duse inapoi, la vulpe.
- Ramai cu bine - zise el ...
- Te du cu bine - zise vulpea. Iata care-i taina mea. E foarte simpla: limpede nu vezi decat cu inima. Ochii nu pot sa patrunda-n miezul lucrurilor.
- Ochii nu pot sa patrunda-n miezul lucrurilor - spuse dupa dansa micul print, ca sa tina minte.
- Numai timpul cheltuit cu floarea ta face ca floarea ta sa fie atat de pretioasa.
- Numai timpul cheltuit cu floarea mea ... spuse micul print, ca sa tina minte.
- Oamenii au dat uitarii adevarul acesta - zise vulpea. Tu insa nu trebuie sa-l uiti. Devii raspunzator de-a pururi pentru ceea ce ai imblanzit. Tu esti raspunzator de floarea ta.
- Eu sunt raspunzator de floarea mea ... spuse dupa dansa micul print, ca sa tina minte.
PS:Imaginile cu oameni si caini au fost fireste anume alese vis a vis de toata aceasta vrajba si ura fata de acest animal nobil (imblanzit candva demult de om )care si-a demonstrat fidelitatea si prietenia fata de om pe parcursul intregii noastre istorii .Suntem responsabili pentru ceea ce am imblanzit!
Mi-e foarte greu sa cred ca cine nu poate avea ceva grija si drag de un suflet de animal poate fi un om cu adevarat iubitor de aproapele sau(cel aflat la nevoie)!!!
.jpg)
.jpg)
