Contrar a ce spune poetul..m-am intors la ea dupa o absenta foarte indelungata si am aflat-o mai frumoasa ca oricand!
Abia acum vad ceea ce candva cu ochi de adolescent nu stiam sa vad!
Si cat am mai cutreierat-o si pe atunci!
Un omagiu Iubirii prin tehnica origami!
Este ultimul model creatie personala (si cel mai reusit)dintr-un ciclu de mai multe modele utilizand o anume metoda de constructie pentru inima.Asemenea fotolii cu speteza inimioara am mai elaborat candva ,doar ca inima reprezentata era bidimensionala.
In acest caz,aspectul tridimensional al inimii obtinute prin pliere,ii ofera evident un grad de atractivitate aparte.
Foarte incantat,structura finala retusata ieri, se bucura de un design chiar modern,monumental.
Inspirata zi!
ps:Model obtinut dintr-un patrat de hartie,fara taiere ,fara lipire!
My last personal origami model from a square,without cut or glue! An homage for Love through origami tehnic.
Am uneori impresia ca prietenia asta tine de verbul "a prieteni "in calitate de vocatie,talent !
Poti fi o persoana care are o voce minunata si canta ca atare exceptional,sau sa nu ai voce,si sa taci cand altii canta..Talentul fie il ai ,fie nu!
La fel si cu prietenia,ai o fire prietenoasa capabila de a prieteni ...sau ba!!!
Din aceasta perspectiva,orice eseu despre prietenie sondand n analize,teorii,filozofii nu-si mai are rostul!
Mentiune: A nu se confunda prietenia cu tovarasia,colegialitatea!
ps; Si cred uneori ca pana si credinta e o problema de vocatie! Tu esti un fericit ca poti crede mi-a spus candva o colega ,eu nu pot crede lucrurile astea!
A spus-o atat de ferm si natural,,,incat am ramas mut!
Sunt oameni care se iubesc prea mult pe sine si prea putin pe altii!.
Sunt oameni care nu se prea iubesc pe ei insisi,dar iubesc mult pe altii!
Cale de mijloc,nu prea exista!
La urma urmei,nu am nevoie sa ma iubesc eu pe mine insumi,atat timp cat ar exista cineva care ma iubeste.
Si eu la randu-mi!Ne-am obloji reciproc temerile,suferintele...ne-am impartasi reciproc bucuriile.
In primul caz,devenim universuri de sine statatoare,adeseori din egoism si un soi de mandrie luciferica. Sa iubesti prin altii,prin darul lor primit,nu prin tine insuti cu ce e al tau...iata calea marii iubiri!
Omul modern a devenit prea narcisist,prea preocupat sa aiba sub diverse forme...pentru el!
Cei care se iubesc prea mult pe ei insisi,sunt cei care nu constientizeaza cat de imperfecti,de indaratnici,suparaciosi,aroganti,pacatosi sunt!
Fireste,e cazul sa te detesti in multe privinte,ca sa te poti slefui inspre bine.
Cu dragostea de sine exagerata,inaltare nu poate fi!Cazi mereu!
ps: Van Gogh nu se prea iubea pe sine...el iubea insa frenetic lumea,natura,viata.
Lumea insa nu l-a iubit!
Cu ghilimelele de rigoare,am ales acest titlu exact asa cum s-a exprimat cineva intr-un comentariu.
Raspund si eu cu acelasi umor sarcastic,adevarat este ca l-a batut ,si chiar pe merit!
Ashleigh si cainele ei Pudsey au castigat finala BGT din 2012,surclasandu-i pe favoritii Charlotte si Johanattan,doua voci remarcabile,de pop-music si opera!I-am prezentat si eu pe blog candva,pentru ca mi-au placut chiar mult.
Consternare totala pentru multi,si o gramada de comentarii negative si uracioase la adresa cui la urma urmei?...a patrupedului care a dansat si s-a sincronizat cu stapana sa ceva de neimaginat aproape!De fiecare data juriul a tinut sa ovationeze in picioare,pentru ca momentul prezentat a fost de un nivel calitativ cu totul de exceptie!
Vorba unui jurat dupa prima vizionare:"Nu am vazut niciodata in viata mea un asemenea moment artistic canin!"...si asemenea au fost urmatoarele,din semifinala si finala!
Despre evolutia lui Johanattan si Charlotte..am ramas neplacut surprins sa vaz ca in finala au cantat aceeasi piesa muzicala ,'The Pray',ca si la prima auditie!!!!
Diferenta? Decor de finala asigurat de echipa tv,si faptul de a se fi prezentat imbracati sobru,ca dupa standardele unui concert.Mai placuta infatisare a fost prima,asa, ca luati de pe strada!
Asta a fost efortul lor in plus fata de un public care fireste astepta ceva nou!
In schimb, Ashleigh a venit mereu cu o sceneta interesanta, cu o anume coregrafie si cu elemente noi invatate de cainele ei!Asadar,bravo lor si la acest capitol!
Apoi...a poseda o voce frumoasa si canta impresionant,este un dar natural,tine de alcatuirea corzilor tale vocale,nu e ceva castigat prin efort personal indelungat!Vezi n cazuri de copii care canta chiar mai bine decat adultii!
Voci bune si foarte bune ,v-ati dat seama urmarind diverse competitii muzicale de astazi...sunt gramada!
Insa dresaj canin la acest nivel si maniera de prezentare,infinit mai rar vei afla!
Ashleigh a creat ceva in toata povestea asta,Johnattan nu!
Multa munca in cazul ei,de aici si meritul de a castiga...insa o voce minunata nu reprezinta un merit, ci apanajul unei inzestrari naturale.
Multi judeca de suprafata,un caine a catigat,cum de e posibil!
Nu un caine a castigat desteptilor,ca nu de capul lui a invata asa ceva,ci prietenia dintre om si animal,ci Simbolul Prieteniei,cainele fiind in constiinta umanitatii un simbol in acest sens!Asta au vazut si inteles multi...o relatie de prietenie intre cuvantator si necuvantator,in care domneste un atasament si o intelegere deosebita ,asa cum nu prea afli de cele mai multe ori intre oameni!Ei asta au reusit sa transmita...din plin!
Spre deosebire de alte momente de dresaj canin ,aici totul s-a desfasurat atat de natural ,atat de insufletit,de minunat sinconizat!
Ce relatie speciala exista intre Ashleigh si Pusdey,ce fata minunata dedicata cu atata dragoste muncii ei cu un sufletel,ce catel inteligent ,ascultator,devotat... pentru ca un asa moment nostim , atat de inspirat si bine articulat coregrafic sa se produca! Vorba unui comentator:"Cainele asta danseaza mai bine decat mine!" Poate canta cineva si ca Pavarotti la puterea o suta...tot mai mult inseamna,mai necesar este,mai important sufleteste ramane,sa ai parte,sa simti o prietenie adevarata. ps:Candva aveam o vorba.."Mai degraba reusesc sa invat un caine ceva, decat un asemenea copil!"(neascultator,lenes)
"Iubesc regula care corijeaza emotia."-George Braque
Din bunatate,am tot acceptat sa tolerez altora supararile pricinuite,sperand ca ceva in timp se va schimba,ca vor intelege din ceea ce m-am tot nevoit sa tot iert ,sa dau de gandit acestora!
Am luat-o adeseori ca un act de penitenta(cred in asa ceva ca si cale de a fi mai bun)!desi omeneste am si eu limite de suportabilitate,ori anume orgolii.
As de unde,asa ceva nu functioneaza!
Cu certitudine,cand anume criterii esentiale nu le afli in relatia cu altcineva..lasa-te pagubas!
Altminteri te vei irosi ...si energetic,si psihic,sufleteste!
Si tot le explici in fel si chip...si nimic!
Incapatanarea asta conjugata fireste cu orgoliul nemasurat... le confisca si mintile si inima !!!
Bine da de inteles Biblia..de nu se poate dupa n incercari,sterge-ti sandaua de praf,si PLEACA!
Acum stiu...spirit de iubire,prietenie fara anume principii,rigori de urmat...nu exista!
In lipsa lor ,e mai mult vorba de un soi de sentimentalitate,slabiciune!
Sunt adeseori prea sentimental,desi stiu prea bine ca nu e totuna cu iubirea! Si platesc greseala asta de numai,numai!!!! Adica ma tot dau cu capul de barna aia de sus,si tot nu ma invat minte! Mea culpa!
Vreme calda ca de vara,iar cand si mergi mult ,uneori suind pante mai abrupte, nu e tocmai usor.
Multe popasuri,prilej de ceva fotografii dar si de reculegere in sanul unei naturi calme,majestuoasa.
Si da,nu destinatia conteaza ,desi am ajuns pana unde ne-am propus,un loc absolut suberb,ci drumetia in sine!!!
Varful Crucurului...brasovenii stiu prea bine,desi putini se mai incumeta astazi pana acolo,precum odinioara!
Este drumul marcat cu cruce galbena,cu punct de plecare din apropierea scolii nr 4 pentru cei din cartierul Valea Cetatii.
Noi am folosit alt traseu ,care s-a intersectat fireste la un moment dat cu traseul marcat cu cruce galbena.