Cand vorbim...

Sa taci,sa asculti,sa meditezi,sa inveti si apoi sa vorbesti!
Prostul nici nu tace,nici nu asculta,nici nu mediteaza,nici nu invata..doar vorbeste.
Mult, si bineinteles...prosteste!

E mare lucru sa fii om...

Tot cu obsesia omului bun ,prietenos ,saritor la necaz,mi-am reamintit zilelele astea de un cantec mai vechi al Angelei Similea.
Ma bucur sa-l gasesc disponibil online.

Muzica: Marcel Dragomir/
Festivalul "Mamaia "1983



Muzica usoara de odinioara,era asa ...ca un balsam pentru suflet...astazi resimti adeseori o tonalitate  agresiva de repros,cearta,scandal.
Candva Eurovision-ul avea chiar un  tel de a sensibiliza omenirea intru pace,prietenie ,iubire...acum, a devenit un soi de circ,de spoiala,toti o dau pe englezeste si nu stiu cum  sa acutizeze mai sonor ca sa impresioneze.Obsesia puterii,a fortei, a dinamismului cu orice pret...pe cand inima omului, altceva cere!

Cand Angela Similea pasea pe scena,era atata magie in prezenta ei fizica si primele acorduri lirice infiripate,.incat simteai ca pasesti si tu odata cu ea in acel moment...intr-o lume feerica de basm si poezie!
Se revarsa atat bunatate si frumusete,exista atata naturalete si decenta....asta nu o mai prea  simt astazi cand se canta muzica usoara!Erau candva mai apropae de duhul smerit,acum toti se vor puternici si cuceritori!

Ti-am dat inima /Intoarcerea la dragostea dintai...

Cineva a facut acest decupaj din film cu aceasta romanta cantata de actrita Rodica Muresan,un cantec care mi-a atras atentia in mod deosebit prin melos si interpretare vizionand acum ceva timp in urma filmul.L-am prezentat pe scurt si atunci pe blog,iar acum cu ocazia reauditiei ei descoperind acest decupaj,il recomand  inca o data!

Iata si un promo pe TVH,desi foarte scurt,suficient de convingator zic eu pentru a-l viziona.

Filmul il gasisti disponibil online pe yt.

Un film nostalgic,fin,relaxant!

Daca l-ati urmarit cu atentie,as avea si eu o intrebare legata de deznodamantul lui..ce ziceti,a cui e vina in relatia esuata?

Rugamintea unui caine

"Esti responsabil pentru ce ai imblanzit !"-cartea prieteniei si a iubirii,"Micul Print"-Antoine de Saint Exupery,

Si eu cu gandul la...Buki,Tita,Maghi,Toto,Gruti,Nera!
Sunt chiar un hipersensibil cand vine vorba de animale si soarta lor nedreapta ,cruda.
Nu suport sa vaz caini fara stapan ,ma doare suferinta ce o simt in ochii acestor animale.
Daca un pic de drag si de atentie nu putem arata fata de un animal ,ce sa mai povestim despre cat putem noi oamenii iubi cu adevarat aproapele.Ma indoiesc,pentru ca in cele mici se reflecta cele mari!

"Rugămintea unui câine"

Lili Șipoteanu

Nu te grăbi să vii, știu că ai treabă,
Eu te aștept aici un’ m-ai lăsat,
De nu mă crezi, pe unde treci, întreabă,
Însă nu pierde vremea, că-i păcat!
Nu-ți face griji că greul m-o cuprinde,
Iar de o fi, eu tot aici te-aștept,
Tu zăbovește-n lume pe oriunde,
Iar când te-ntorci, ai grijă, mergi încet!
N-o să mă supăr, de cumva uitarea,
Palate de cleștar ți-o dărui,
Eu tot aici voi fi, nu-mi pierd răbdarea,
Aici mă vei găsi când vei veni.
Și de o fi să mă cuprindă somnul
Și să mă ducă în eternul loc 
Am să mă rog în gând privind spre Domnul
Să îmi arate calea să mă-ntorc
Și-așa să te întâmpin, de vreodată 
De mine îți vei aminti, și-atunci,
Poate vei reuși măcar o dată
Să mă mângâi tristețea să-mi alungi!
Te rog, nu-ți face treburile-n grabă,
Eu te aștept până ce o s-ajungi,
Mulți trec pe lângă mine și mă-ntreabă:
,,Tu, până când mai zăbovești pe-aici?”
Nu te grăbi să vii, te roag-un câne,
Dar, om frumos, tare mi-e dor de tine!

Fara titlu...

In fata celuia cu inima buna si umil,care a suferit mult in viata fara a-si pierde verticalitatea si modestia,,,eu unul ma inclin... si ii sarut si picioarele in semn de mare pretuire,de visator ferice ca si-a aflat Modelul!Mai exista insa oare asemenea oameni?
Cred ca nici barem in cartile de astazi nu-i prea mai afli!Pentru ca nu prea mai crede nimeni in ei,precum in alte vremuri apuse cand duhul smerit si sfintenia chiar insemnau  ceva,.

Citate Maica Tereza de Calcutta

1) Pune credinta in lucrurile mici pe care le faci, pentru ca in ele sta puterea ta.
2) Sa fii nedorit, neiubit, neingrijit, uitat de toata lumea cred ca e o foame mai mare, o saracie mai mare decat a celora care nu au ce sa manance.
3) Sa nu credeti ca dragostea, pentru a fi adevarata, trebuie sa fie extraordinara. Lucrul de care avem nevoie e sa iubim fara ca asta sa ne oboseasca.
4) Nu asteptati lideri. Faceti ce e de facut singuri, fiecare in parte.
Chiar si cei bogati sunt infometati de dragoste, de ingrijire, de dor, de a avea pe cineva care sa fie doar al lor.
5) De fiecare data cand zambesti cuiva, este un gest de dragoste, un dar catre acea persoana, un lucru frumos.
6) Dumnezeu nu-ti cere sa reusesti, El vrea doar sa incerci din tot sufletul.
7) Lucrurile bune sunt zalele care formeaza lantul iubirii.
8) Eu sunt un mic creion in mainile unui Dumnezeu scriitor care scrie o scrisoare de dragoste lumii.
9) Nu ma rog petru succes, cer doar credinta.
10) Am descoperit paradoxul ca, daca iubesti pana cand doare, acolo nu exista durere, ci si mai multa dragoste.
11) Stiu ca Dumnezeu nu-mi va da nimic din ceea ce nu pot duce. Mi-ar placea doar ca El sa nu aiba chiar atata incredere in mine.
12) Incerc sa dau saracilor contra dragoste ceea ce bogatii ar cumpara contra unei sume de bani. Nu, nu as atinge un lepros pentru o mie de lire sterline, dar l-as vindeca pentru dragostea Lui Dumnezeu.
13) Daca nu avem pace, e pentru ca am uitat ca apartinem unul altuia.

"Imparteala lui Dumnezeu"...

Un tata inainte de a muri ,le-a lasat celor 3 fii ai sai un sac mare cu mere ca sa-l imparta frateste.
Insa oricat s-au socotit ei,imparteala nu li se parea dreapta,deoarece unele mere erau mai mici,altele mai stricate.Asa  s-au hotarat ei sa ceara ajutorul unui batran din sat.
-Sa le imparti asa cum le-ar imparti Dumnezeu,i-au spus cei 3 fii batranului
Batranul  nu a stat prea mult pe ganduri,a luat 2mere din sac si l-a dat celui mare,,apoi vreo 20 de mere le-a dat celui mijlociu,iar restul sacului celui mic.
-Ce fel de imparteala este asta batrane,a sarit cu gura  foarte revoltat fiul cel mare ...eu cu doua mere,ba uite ,unul este pe jumatate si  stricat,pe cand fratelui meu mai  mic i-ai dat aproape sacul intreg!!!!Halal imparteala,credeam ca esti un om drept si intelept!
-Pai,nu-ti fie cu suparare baiete,nu mi-ati cerut voi sa  va impart ca dupa socoteala lui Dumnezeu?
-Exact asa ti-am cerut, a strigat fiul cel mijlociu.
-Ei bine,zise batranul foarte calm,eu asa vaz,ca pe lumea asta Dumnezeu le da unora foarte putin de abia isi duc traiul de la o zi la alta,iar altora,fie le da  mult ,fie cu nemiluita,si tot nemultumiti sunt!
Important este insa dragii mei...cum veti socoti intre voi ca frati aceasta socoteala,anume lasata de Dumnezeu!



Morala;Socoteala lui Dumnezeu este un test in care saracului i se solicita rabdarea,iar bogatului darnicia.
In justitia divina unele lucruri sunt nedrept socotite la suprafata,pentru ca in profunzime,cu inima buna si multa rabdare, sa se echilibreze si actioneze spre indreptare.

ps: Auzita intr-o forma mai simpla ...reformulata de mine cu un anume adaos pentru a intari un anume mesaj,semnificatie.

"Compasiunea...

...inflorirea suprema a iubirii"-Osho

Sentimentul numit "Altii"

Eu de mic am trait cu acest sentiment...Altii,erau mereu mai merituosi,mai deosebiti,mai interesanti decat ma vedeam si percepeam eu pe mine insumi!
Trebuia ca atare sa ma dau peste cap ,sa muncesc si sa demonstrez ceva deosebit ca sa fiu in centrul altora de interes,ca sa fiu iubit.Iubirea era pentru mine ceva ce trebuie meritat.Foarte tarziu am realizat ca a fi iubit este un drept al fiecaruia ,indiferent ce stie,cat poate,cine este!Am avut de mic  multe exigente cu mine insumi in ce imi propuneam.Prea multe,ma oboseau,si astazi ma obosesc,ma streseaza!

Nu am fost un copil care sa ma simt iubit asa cum imi doream.Fireste,cu atat mai mare resimteam lipsul dragostei cu cat eu insumi nu ma prea puteam iubi pe mine insumi.

Totusi,acest sentiment,obsesie,cult chiar,  m-a ferit de egocentrism si mandrie, m-a determinat sa-mi indrept gandul si atentia permanent catre cei din jur,incercand sa-i fac sa se simta bine in compania mea ,sa-i ajut la nevoie.
Paradoxal cumva, cu cat te iubesti pe tine mai putin ,cu atat e loc mai mult sa iubesti pe altii!!!
Insa sa iubesti si sa nu te prea simti iubit,sau sa nu prea poti simti asta...e un sentiment cumplit de dureros uneori!

De ceva ani buni incoace insa,deceptiile legate de relatiile interumane,m-au determinat la un soi de retragere,insingurare in matca propriului ego.Mi-am pierdut increderea in oameni,am inceput sa-mi indrept gandul tot mai mult catre Dumnezeu.
 Incep sa devin ceva mai egoist,insa invat ,culmea,sa ma iubesc cumva si pe mine asa cum atati ani de zile nu am stiut a o face.
Greu de tras o concluzie din lupta asta acerba dintre eu si altii,ce masura sa respecti,cat si cum se poate echilibra cu folos balanta...ceea ce stiu insa, este ca am avut intotdeauna au sentiment misterios despre  Cineva care ma iubeste!
El m-a tinut si cand am trait cu sentimentul lui altii,si cand am sarit de partea cealata a baricadei.

Copii si parinti/Imaginatie vs. rigorism

Copiii se simt foarte bine atunci cand parintii au hobby-urile lor,si mai putin bine,ori chiar rau,atunci cand   din lipsa de hobby-uri acestia isi centreaza atentia asupra lor, dadacindu-i si moralizandu-i permanent .
Un hobby poate apoi deveni o forma minunata de comunicare intre parinte si copil,ori ceva pe care parintele il poate transmite copilului sau ca o zestre de suflet drept mostenire.
Prea multi parinti sunt posesivi cu copii lor,prea mult primeaza dorinta de a-i controla de  a le impune ceva !.Astfel,nu faci decat sa ii sufoci,inabusi,inhibi personalitatea in formare!
Copilului trebuie sa-i lasi libertate in activitatile specifice varstei,iar orice corectie dorita in anumite aspecte negative,trebuie sa se realizeze cu rabdare,tact, discretie fara ca acesta sa resimta acea autoritate in regim  de forta,amenintare,pedepsire.
Cand greseste fa-l sa intelega de ce greseste,iar pentru asta poti sa-i dai multe exemple despre urmarile unui anume greseli.Ascultarea in contextul intelegerii are sorti de izbanda cu mult mai mare decat vocea autoritara care tuna si ameninta!
"Nu e bine,nu e frumos!"...nu e suficient de spus,trebuie sa-i si explici de ce,trebuie, mai mult, sa gasesti o forma de a-i explica cat mai  interesanta si pe intelesul lui!

Constat adeseori  o mare,mare lipsa de imaginatie din partea parintilor.
Copilaria este prin excelenta un teritoriu psihologic tributar  jocului si fanteziei de poveste.
Joaca-te ca atare cu el,da in mintea lui apeland la imaginatia de poveste,inventeaza situatii amuzante cu personaje fictive bune sau rele,abordeaza anumite sarcini de lucru sub forma de concursuri cu recompense,citeste-i din literatura specifica varstei discutnd apoi impreuna despre subiect...si foarte important in acest caz,fa-o cu maxima convingere,cu inima plina,cu entuziasm si bucurie,nu ca o sarcina autoimpusa!

Ar trebui scrise carti pentru parinti lipsiti de imaginatie,cu tipuri de activitati si forme de abordare inedite  in functie de anumite dificultati specfice in cresterea si educarea copiilor.!Ar trebui multe asemenea carti in casa unui parinte!
Un parinte foarte rigorist, adica  lipsit de ceva imaginatie si fantezie creatoare,ar trebui sa se autoeduce in acest sens daca vrea sa-i ofere copilului sau o copilarie fericita !

Cred ca cea mai minunata menire a copilului in viata adultilor este aceea de a-i reconecta pe acestia din cand in cand la taramul jocului si fanteziei de poveste,pentru ca altminteri riscam sa ne robotizam,sa devenim sclavii muncii si pragmatismului lumesc.
Pentru asta  insa,trebuie fireste  ca tu ca parinte sa accepti sa joci cu el jocul copilariei!
Fii muncitor, responsabil.,serios,dar nu uita totusi sa te bucuri de compania propriului copil!Urmarindu-l,discutand si jucandu-te cu el,vei avea de redescoperit  multe lucruri minunate  ce s-au atenuat sau chiar pierdut odata cu maturizarea ta.
Vorba lui Brancusi "Cand nu mai suntem copii,suntem ca si morti!"

Parintii obsedati de curatenie,mancare,munca in exces pentru  confort si bunastare materiala...au ratat "Marea Intalnire "cu propriul copil!