Inspre vestejire...

Exista la flori acea perioada dispre ofilire cand tonuri de ocru-ruginiu pun stapanire pe culoarea si prospetimea de altadata!
Ma fascineaza aceasta trecere tomnatica , trist ,dar din punct de vedere pictural e ceva fantastic ce se intampla!

Si s-a dus blanda minune...pentru mine tot frumos ramane!

Credinta ,necredinta...

 tot citind diverse dispute dintre atei si credinciosi am ajuns la concluzia urmatoare:

Pacatul ateilor este mandria ,iar al credinciosilor ipocrizia.Samburele credintei exista la primii dar il neaga din trufie, iar samburele necredintei exista la ceilalti dar il neaga din fatarnicie.
Ideea este ca Dumnezeu oricum exista ,noi, doar ne dam cu parerea!

Suntem deopotriva si atei si credinciosi!

."Cred Doamne,ajuta necredintei mele!"-Biblia

Adormirea Maicii Domnului

 Prelucrare foto prin suprapuneri a 3 imagini.

Remember Nadia Comaneci...

Un monaj care  multumita si coloanei sonore semnate Vangelis (Conquest of Paradise),mi-a mers din plin la suflet!
Multumiri realizatorului pentru aceste 10 minute magice!

ps; Nadia avea nu doar talent si eleganta,dar si atata carisma!!!

Film/Alo, aterizeaza strabunica!....

Regia Nicolae Corjos
Cu Sebastian Papaiani,Mimi Enaceanu,Adela Marculescu, Ileana Stana Ionescu,Tamara Buciuceanu,Nicu Constantin ,Coca Andronescu.

O comedie simpatica...chiar calmeaza ,amuza,binedispune!
Tineti aproape in famile,se preteaza perfect pentru toate varstele!
Vizionare placuta!!!!!

Film/Ingropati-ma pe dupa plinta

Nu prea vad cum ar fi putut interpreta Marian Ralea rolul copilului intr-o piesa de teatru dupa aceasta dramatica povestire a lui  Pavel Stanaev.
Cert este ca in  acest film  ,copilul  a reusit sa dea viata unui  rol foarte dificil si complex .Pe de alta parte ma intreb daca ai dreptul ca regizor sa pui un copil sa joace un asemenea rol,mi se pare prea dureroasa toata aceasta poveste de familie ,ar putea avea cred eu, repercursiuni in mintea copilului ulterior,de a-l marca afectiv-emotional in mod nefast.

Subiectul pe scurt, un copil foarte bolnav crescut de o bunica depresiv-maniaca si un bunic total nepasator si evident,narcisist paranoic....tanjeste dupa mama sa care desi il iubeste,incearca  sa-i fie aproape ,nu reuseste datorita saraciei dar mai cu seama atitudinii parintilor care o detesta cumplit .Filmul se axeaza pe aceasta stare de spirit conflictuala in familie,plina cu izbucniri isterice si gesturi resentimente pline de ura . Din toata aceasta poveste, drama copilului bolnav este una chiar cumplita,infioratoare, fara a intrevedea sorti de izbanda,de lumina si speranta..Ratiunea ,normalitatea,iubirea nu-si gasesc locul decat in cateva secvente .

Bunica, al carui loc ar fi mai cu seama itr-un sanatoriu de boli mintale ,se dedica totusi cresterii copilului,il iubeste in modul ei bolnav,isteric,posesiv,paranoic...un blestem aceasta forma de iubire,cum spunea ea insasi in film intr-un moment de luciditate.
Poate fi oare condamnata ma intreb?...singura motiveaza de ce a ajuns astfel. Viata din pacate nu ne o alegem chiar noi,exista situatii dramatice,realitati crude,esecuri,traume care pot conduce catre asemenea boli groaznice.Exista evident cauza si efect,dar poti sa nu te intrebi revoltat pana la cer,de ce un copil trebuie sa poarte pe umerii sai mici o lume acelor mari atat de bolnava si dura? Evident   greselile parintilor,bunicilor se repercuteaza asupra vietii si destinului copiilor.Si totusi,,,de ce Doamne chiar asa??
 ...asadar o drama  complexa si o ecranizare pe masura ce merita vizionata!
Nu pentru oricine...s-ar putea sa nu puteti suporta o anumita asprime dura  a acestui film!


 MENTIUNE: Daca in jurul vostru sesizati situatii de copii crescuti de parinti sau rude bolnave de afectiuni  psihice cronice ,face-ti un gest de omenie si sesizati pe cei de la protectia copilului!Nu-i lasati in infernul unui mediu al furiei si nebuniei,e prea mult pentru un suflet de copil sa suporte asa ceva!

Mai bine de o mie de ori la un orfelinat ,decat sa suporti  asemenea conditii de viata in familie!!!!

Nadia Comaneci ,Montreal 1976

Trebuie ca o gimnasta suind pe barna,tu ca privitor  sa ai emotii ca s-ar putea dezechilibra, si sa cada?!Trebuie oare sa-ti fie teama ca acel element dificil propus sau impus,s-ar putea sa nu-i iasa si sa rateze evolutia sa?
De ce nu un exercitiu curat ,impecabil ,cursiv ,expresiv...fara efecte spectaculare tehnice?
In fond aceasta barna e atat de simpla si calma prin orizontalitatea ei zvelta....ce vreau sa spun este ca nu orice miscare i se potriveste ca si compozitie de ansamblu,trebuie in calitate de "dansator" sa te subordonezi  spiritului ei  cand vine vorba de a te folosi de ea!

Iata de ce imi place acest moment atat de mult...totul e atat de fluid ,de elegant si majestuos...respira atata liniste,armonie,naturalete prim ritm ,balans si echilibru calm, desavarsit!


Sincer ,ma simt mai bine ori de cate ori urmaresc asa ceva...e un model teribil de concentrare maxima si precizie,si fireste ,de multa munca, tenacitate si talent!
Comparand drumul vietii cu aceasta "punte a suspinelor" in care orice pas gresit te costa dezechilbrul ori  caderea, precum in viata...ma bucur ca baremi aici omul poate sfida limitele dure si parca pana si legile fizice,baremi aici echilibrul mult dorit,desavarsit poate exista ca forma de expresie artistica a unui ideal.

Nadia Comaneci,Moscova 1980

Ritm si balans impecabil,miscari ample ,majestuoase,forta si eleganta aparte...Nadia avea un simt dramatic al miscarii,grave,monumentale fara a epata prin tot soiul de artificii si acrobatii de dragul spectacolului ....a restituit as spune  acestui sport acea frumusete si noblete specifica asa cum o intelegeau vechii greci odinioara cand vorbeau de perfectiune,si anume prin o simbioza intre expresie "morfologie,expresie si miscare" menita sa redea  "simplitudinea nobila si grandoarea calma".

Astazi preocuparea  pentru elemente inedite de mare dificultate tehnica ,au facut din acest sport artistic un fel de circ acrobatic...pacat!Se diminueaza astfel actul artistic in sine,si foarte importat consider,acel simt grav si sculptural al formei in miscare.
Se pierde esentialul...acea poetica aparte ce o resimti doar in simplitudine si naturalete desavarsita.
Prea mult contorsionism,prea multa agitatie,salturi,acrobatii...pe cand corpul omenesc  ca  atitudine si expresie artistica ar trebuie sa pastreze prin miscare o anumita distinctie calma,eleganta ,monumentala.

Deosebit acest sol al Nadiei Comaneci din 1980!!!
Pur si simplu relaxeaza ,poti face terapie urmarind-o,poti visa contemplandu-i miscarile pe acordul muzicii...splendid!
 .

Film rusesc/Tatal

Un film bun  care te tine cu sufletul la gura de la inceput pana la sfarsit.
Desigur, e meritul scenariului,al regiei,al jocului de rol.

Cel mai mult m-a ravasit o secventa dramatica  cum alta ca forta  de expresie afectiva nu am aflat in alte filme similare ca tematica...va las surpriza  si emotia de a o descoperi singuri vizionand acest film deosebit.
Mai semnalez o  interesanta   pledoarie intr-un discurs cu iz filozofic despre locul natal.

ps.Nu oare americanii au preluat cate ceva din filmul rusesc?

Despre singuratate

La inceput ,a fost Singuratatea...

Daca exista un singur Dumnezeu,un Creator...ma duc acum cu gandul la Singuratate.La sentimentul de singuratate.
S-ar explica cumva intentia creatiei omului dupa chipul si asemanarea Sa,nu?
Sa existe oare in Univers acest sentiment rascolitor si dramatic al singuratatii?Sa fie oare  insusi Dumnezeu suferind de singuratate,de unde si de subinteles expresia unui mare teolog, "dragostea nebuna a lui Dumnezeu "!

Poate ca din sentimentul puternic al Singuratatii  a purces  Vointa creatore.....s-ar explica de ce noi ca parte creata resimtim imperativul prieteniei,iubirii!
Sa fie pornirea iubirii intr-un tainic si subtil acord cu teama de singuratate?

Uneori simt ca toti suntem singuri..mai mult, sau mai putin...
Sa fie singuratatea firii o lege universala?Un fior primordial,de dinaintea cuvantului creator?
Cert este ca uneori este atat de marcanta,incat cuvantul tace in tine mormantal si gandurile toate pier.