vineri, 11 mai 2012

Singuratate...


VRAND sa para mai pamanteana...
Statuia,
Coboara de pe soclu si....
Se pierde in multime
...............................................................
Dar isi da seama,
CA FIECARE.... ESTE, TOT UN FEL DE STATUIE.

DEZAMAGITA,se intoarce din nou pe soclu,
Ca sa infrunte mai departe....
VESNICIA.

     autor:?....

PS:Cam asa simt si eu ,si in viata reala si de cand tot navighez pe diverse bloguri!Suntem aidoma statuilor,doar ca ele isi traiesc vesnicia fara sa se planga...sau poate...
Poezia am citit-o cu foarte multi ani in urma intr-o revista,nu-mi amintesc autorul...punctuatia este dupa cum simt eu.

6 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Tot frânturi de gânduri, nu găsesc „ Prințul fericit” în casă.

Poate că prințul a murit sau poate că n-a existat niciodată.
Poate că a fost doar o poveste tulburătoare despre o statuie, care a lăcrimat.

...basmele sunt adevărurile vieții noastre.

Modart spunea...

Din pacate nu-mi mai reamintesc basmul lui Oscar Wilde...trebuie sa-l recitesc!

PS:Sunt un mare fan al basmelor lui Hans Ch. Andersen!

De vorba cu mine... spunea...

evident se percepe imobilitatea...
se simte raceala...
dar cred ca singuratatea curge, efectiv, din lipsa luminii, de lipsa ochilor...

Modart spunea...

Greu de spus...eu doar am sugerat o stare,ma abtin de la polemici pe aceasta tema...nu vreau sa rasun moralizator...fiecare deduce ceva,mediteaza,nu trasez eu deci concluzii...cred totusi ca depinde mult si de educatie,comunicarea este o arta care necesita studiu...

Oqueemeuenosso spunea...

Profunda a poesia ...
Mas não fique triste, às vezes também me sinto sozinho mesmo junto aos outros.
Seu blog é ótimo :)
Tchau

... and ...

" Log live Google Translate :D "

Modart spunea...

Obrigado Edi por todos os comentarios!

Yes,Google translate is really helpful!
By and many inspiration in all activities.

Best wishes from Romania,too!