luni, 18 martie 2013

Cand cuvintele ajung direct la inima...


...e semn ca un Inger bate la poarta ta.

CEA MAI MARE BOALA...LIPSA IUBIRII

"Exista multa suferinta in lume-fizica,materiala.mentala.Suferinta unora poate fi rezultatul lacomiei altora.Suferinta materiala si cea fizica este cea cauzata de foamete,lipsa unei locuinte sau cea provocata de tot felul de boli.Cea mai mare suferinta a omului este cauzata de singuratate,de lipsa iubirii."

IMNUL VIETII

Viata este o sansa,accept-o!
Viata este frumusete.admir-o!
 Viata este bucurie,gust-o!
Viata e un vis,transforma-l in realitate!
Viata este o sfidare,infrunt-o!
Viata este datorie,indeplineste-o! 
Viata este joc,joaca-l!
Viata este pretioasa,ai grija de ea!
Viata este o bogatie,conserv-o!
Viata este iubire,bucura-te!
Viata este mister,descopera-l!
Viata este o promisiune,umple-o!
Viata este tristete,depaseste-o!
Viata este un imn,canta-l!
Viata e o lupta,accept-o! 
Viata este aventura,risc-o! 
Viata este fericire,merit-o! 
Viata este viata,apar-o!
   
Maica Teresa 

12 comentarii:

Mihai spunea...

Viata e suma tuturor, bune sau rele. Cel mai greu este sa te abti sa nu raspunzi raului cu rau. Sau, poate ca, de multe ori ne inselam. Poate ca raul este doar in imaginatia noastra. Poate ca dorintele noastre sunt prea mari si prea egoiste.

Modart spunea...

Rau facem cu totii uneori,in diverse moduri,mai mult sau mai putin....Poate ca marele rau care il fac unii altora este rezultanta unei karme colective manifestate prin acea persoana...nu stiu...
Baudlaire parca, spunea ca :"Cea mai mare strategie a diavolului,este sa te faca sa crezi ca nu exista!"...tema grea de reflectat.Nu ma pronunt ca am si eu gramada de ganduri care se bat intre ele pe aceasta tema a raului si binelui.Insa oricum ar fi,putem aspira si ne stradui sa fim ceva mai buni,baremi...sa adaugam ,nu sa luam...ca intr-un joc de puzzle!

INCERTITUDINI spunea...

Nu știu unde am citit ceea ce spun: bucuria și tristețea sunt la polii opuși ai aceluiași moment.

Este atât de fragilă granița care separa binele de rău..

Modart spunea...

Cred ca unii au vocatia tristetii,altii a bucuriei..ne apropiem de un anume pol,e in natura lucrurilor se pare sa fie astfel!
In facultate o colega basarabeana,(interesant, cu initiale MM)...mi-a facut cadou un disc pe care scrisese simplu: "Bucura-te,bucura-te ,bucura-te!"...ma stia cum sunt....si voia sa ma vada mai bucuros....Paradoxal, ea insasi avea un aer tacut si trist!Probabil sfatuim pe altii despre ce ne lipseste si ne dorim noi insine!
Aceasta MM este uluitoare ca spirit si artist!Au basarabenii astia o sensibilitate si un talent de sta ceasul in loc...o minunatie de fata,care cand pasea pe aleea din fata institutului,parca se plecau copacii in fata ei.

INCERTITUDINI spunea...

Și eu îi simt pe moldoveni mai puri, mai aproape de suflet!
„Am cunoscut „ aici, pe blog, o româncă, stabilită „dincolo„- într-o zi, sunt vreo doi ani, am trecut prin fața televizorului, era o știre , nu dau detalii.
Gândul mi-a fugit la A.
I-am scris un mesaj, am anunțat=o, era chiar ea, mă rog, o problemă mai complicată..
A rezolvat lucrurile , vreau să spun că este atât de profundă, că am „recunoscut-o„, fără să ne fi văzut vreodată.

Modart spunea...

Interesanta recunoastere...cred ca ai rezonat telepatic cumva cu ea,lungimi de unda apropiate ce se intersecteaza la cei mai mici stimuli uneori...
Mai aveam o basarbeanca in facultate la grafica,alta frumoasa si talentata!Au ceva special basarabenii in general vorbind.
Insa Maria M ..ea, era chiar o Marie!!!...priveam cu totii la ea si fete si baieti ca la o icoana!
Insa ,ei da,...cea de care ea s-a atasat cel mai mult a fost o olteanca baietoasa ,o figura si jumatate,nebunatica,bea si injura baieteste uneori,insa nu o persoana insensibila,rea la suflet.Dincontra,era chiar simpatica,acaparanta in felul ei...Vezi contrariile cum se atrag?


Aurora Georgescu spunea...

Viaţa este un dar al Domnului pentru noi. Un dar pe care nu întotdeauna ştim să-l preţuim şi de multe ori trecem pe lângă viaţă, gândind că ... "mai este timp" şi aşa ajungem la o vârstă când realizăm că am irosit cu prea multă uşurinţă acest dar divin. Dispreţ faţă de viaţă este şi atunci când în loc să umplem timpul cu iubire , îl încărcăm cu ură, resentimente, invidii şi gelozii inchipuite, făcând din frumuseţea vieţii un calvar. Frumos şi plin de înţelepciune acest imn al vieţii . Este suficient să ne raportăm la învăţăturile maicii Tereza din acest minunat imn şi ne dăm seama imediat cât suntem de frumoşi sau din contră, urâţi sufleteşte. Mi-a plăcut mult postarea aceasta: E un bun prilej de a reflecta asupra noastră.

Modart spunea...

Da,merge direct la inima,de aceea am si prefatat astfel.
Scrierile Maicii Tereza ma fascineaza prin simplitudinea si naturaletea lor!!!
Te umpli citindu-le de o anumita inocenta si bunatate sufleteasca...nu se adreseaza mintii cat inimii!
Oamenii sunt imperfecti sa stii,ori bolnavi in felurite moduri,de aici si aspectele mai putin placute in relatiile interumane.Daca vei raporta lucrurile la Dumnezeu,dimnuand deci importanta relatiilor interumane,vei afla infinit mai multa pace si bucurie lautrica.suntem oricum cu totii niste singuri,mai mult sau mai putin.Asta cred...


Aurora Georgescu spunea...

Te contrazic! Nu suntem singuri atâta timp cât iubim, dar nu acea iubire declamată în ode mai mult sau mai puţin strălucitoare ca formă, ci acea iubire izvorâtă din adâncul fiinţei bazată pe cunoaştere, înţelegere şi dăruire, manifestată cu naturaleţe chiar şi în cele mai aparent neînsemnate gesturi: o atingere de mână, o privire caldă, un dar mic dar pliat pe aşteptările celuilalt , un umăr oferit suport pentru o lacrimă sau un suspin, un zâmbet sincer asociat reuşitei partenerului şi multă, multă înţelegere ... Şi atunci nu suntem singuri! Singuri sunt doar egoiştii, narcisiştii şi cei încărcaţi de patimi (aici în sens de viciu). Bunătatea, generozitatea, puterea de a ierta şi iubi sunt atribute cu care Dumnetzeu a dăruit Omul OM şi acela nu va fi niciodată singur.
Iţi mulţumesc pentru acest minunat subiect, alegere ce nu-mi pare întâmplătoare fiindcă se pliază perfect pe caracterul şi simţirea dumitale de OM binecuvântat de Dumnezeu cu har , sensibilitate şi infinită bunătate sufletească.

Modart spunea...

Suntem singuri in forul nostru interior adeseori...eu vb desigur din experienta personala,dar si luand aminte la altii.M-a preocupat dintotdeauna sa aflu un model de prietenie,dragoste,omenie,credinta,bunatate...sincer nu prea am aflat asa cum scrie la carte!Aspiram spre ceva,arta sta marturie,insa in realitate suntem atat de indaratnici si solitari...mimam mai degraba iubirea,fericirea ,nu le putem trai insa in prfounzime,ne mintim,ne inducem o stare de euforie ca sa putem indulci amarciunea vietii.Cum iti explici atatea divorturi,raportul statisticilor este de 50 %,iar cealalta jumatate cat din ea reprezinta o certitudine a iubirii ,si cat un mare compromis?
Bunatate?Poti fi mai bun daca faci o obsesie pentru ideea de a fi mai bun!Cand mintea ta este preocupata de necesitatea de a fi mai bun,devii mai bun!Insa cu bunatatea nu ajungi departe in lumea asta.
Uneori nu sunt bun,sunt egoist ca toata lumea.Omeneste,nu poti trai in glodul lumii imaculat.Uneori mi-as dori sa pot fi dur,mai putin sentimental,mai aprig poate...uneori nu ai ce ierta la altii atat timp cat nu-si cer scuze pentru raul savarsit,esti prea bulversat in forul tau interior,derutat,panicat poate ca sa mai ai si aceasta stare de gratie a iertarii.Exista rani care nu se vindeca.Nici gand sa poti zbura,iti oblojesti ranile cum stii tu mai bine si doar privesti spre cer rugandu-te...

Aurora Georgescu spunea...

Legea 4: LEGEA POLARITĂŢII din "Cele 7 legi ale Universului-Legea Kybalionului" este cea care spune printre altele şi despre faptul că
"bucuria și tristețea sunt la polii opuși ai aceluiași moment"
“Totul este dublu, orice lucru are doi poli, totul are doua extreme, asemanatorul si neasemanatorul au aceeasi semnificatie, polii opusi au o natura identica insa de grade diferite, extremele se ating, toate adevarurile nu sunt decat semiadevaruri, toate paradoxurile pot fi conciliate”

Modart spunea...

Ce bine ar fi daca in fiecare moment ne-am apropia de polul bucuriei...nu este asa si nu datorita alegerii noastre,sunt facute astfel lucrurile incat sa oscilezi intre cei doi poli...insa cum suferinta unora vine din lacomia altora,e clar ca acesata oscilatie varieaza nu intr-un mod drept,ci impus de alte aspecte.Adevarul ramane departe de noi se pare!Complicata mai este si ecuatia asta numita Om.