Nadia Comaneci ,Montreal 1976

Trebuie ca o gimnasta suind pe barna,tu ca privitor  sa ai emotii ca s-ar putea dezechilibra, si sa cada?!Trebuie oare sa-ti fie teama ca acel element dificil propus sau impus,s-ar putea sa nu-i iasa si sa rateze evolutia sa?
De ce nu un exercitiu curat ,impecabil ,cursiv ,expresiv...fara efecte spectaculare tehnice?
In fond aceasta barna e atat de simpla si calma prin orizontalitatea ei zvelta....ce vreau sa spun este ca nu orice miscare i se potriveste ca si compozitie de ansamblu,trebuie in calitate de "dansator" sa te subordonezi  spiritului ei  cand vine vorba de a te folosi de ea!

Iata de ce imi place acest moment atat de mult...totul e atat de fluid ,de elegant si majestuos...respira atata liniste,armonie,naturalete prim ritm ,balans si echilibru calm, desavarsit!


Sincer ,ma simt mai bine ori de cate ori urmaresc asa ceva...e un model teribil de concentrare maxima si precizie,si fireste ,de multa munca, tenacitate si talent!
Comparand drumul vietii cu aceasta "punte a suspinelor" in care orice pas gresit te costa dezechilbrul ori  caderea, precum in viata...ma bucur ca baremi aici omul poate sfida limitele dure si parca pana si legile fizice,baremi aici echilibrul mult dorit,desavarsit poate exista ca forma de expresie artistica a unui ideal.

Nadia Comaneci,Moscova 1980

Ritm si balans impecabil,miscari ample ,majestuoase,forta si eleganta aparte...Nadia avea un simt dramatic al miscarii,grave,monumentale fara a epata prin tot soiul de artificii si acrobatii de dragul spectacolului ....a restituit as spune  acestui sport acea frumusete si noblete specifica asa cum o intelegeau vechii greci odinioara cand vorbeau de perfectiune,si anume prin o simbioza intre expresie "morfologie,expresie si miscare" menita sa redea  "simplitudinea nobila si grandoarea calma".

Astazi preocuparea  pentru elemente inedite de mare dificultate tehnica ,au facut din acest sport artistic un fel de circ acrobatic...pacat!Se diminueaza astfel actul artistic in sine,si foarte importat consider,acel simt grav si sculptural al formei in miscare.
Se pierde esentialul...acea poetica aparte ce o resimti doar in simplitudine si naturalete desavarsita.
Prea mult contorsionism,prea multa agitatie,salturi,acrobatii...pe cand corpul omenesc  ca  atitudine si expresie artistica ar trebuie sa pastreze prin miscare o anumita distinctie calma,eleganta ,monumentala.

Deosebit acest sol al Nadiei Comaneci din 1980!!!
Pur si simplu relaxeaza ,poti face terapie urmarind-o,poti visa contemplandu-i miscarile pe acordul muzicii...splendid!
 .

Film rusesc/Tatal

Un film bun  care te tine cu sufletul la gura de la inceput pana la sfarsit.
Desigur, e meritul scenariului,al regiei,al jocului de rol.

Cel mai mult m-a ravasit o secventa dramatica  cum alta ca forta  de expresie afectiva nu am aflat in alte filme similare ca tematica...va las surpriza  si emotia de a o descoperi singuri vizionand acest film deosebit.
Mai semnalez o  interesanta   pledoarie intr-un discurs cu iz filozofic despre locul natal.

ps.Nu oare americanii au preluat cate ceva din filmul rusesc?

Despre singuratate

La inceput ,a fost Singuratatea...

Daca exista un singur Dumnezeu,un Creator...ma duc acum cu gandul la Singuratate.La sentimentul de singuratate.
S-ar explica cumva intentia creatiei omului dupa chipul si asemanarea Sa,nu?
Sa existe oare in Univers acest sentiment rascolitor si dramatic al singuratatii?Sa fie oare  insusi Dumnezeu suferind de singuratate,de unde si de subinteles expresia unui mare teolog, "dragostea nebuna a lui Dumnezeu "!

Poate ca din sentimentul puternic al Singuratatii  a purces  Vointa creatore.....s-ar explica de ce noi ca parte creata resimtim imperativul prieteniei,iubirii!
Sa fie pornirea iubirii intr-un tainic si subtil acord cu teama de singuratate?

Uneori simt ca toti suntem singuri..mai mult, sau mai putin...
Sa fie singuratatea firii o lege universala?Un fior primordial,de dinaintea cuvantului creator?
Cert este ca uneori este atat de marcanta,incat cuvantul tace in tine mormantal si gandurile toate pier.

Filmul rusesc/BUNICA

Cat de slabi,de lasi ,de comozi,de nerecunoscatori  pot fi uneori oamenii!
 Este in natura omeneasaca sa  se eschiveaze,sa invoce scuze,sa astepte ca altcineva sa  ajute ,si uite asa pana la urma ,ramai al nimanui,pe dinafara ,cu usile inchise.
Uitam mereu se pare,un lucru esential  ,si anume ca singura casa adevarata,este casa inimii noastre!

Cat valoreaza binele in lumea asta,cat pretuieste o viata omeneasca,cat putem iubi cu adevarat ,,,iata un exemplu  cat se poate de relevant in acest film rusesc.
Ca de obicei,remarc  acea  coloratura aparte,acea densitate psihologica si forta de expresie realista specifica scolii rusesti de film.
Un inceput in cadre luminoase,calde,primitoare,un deznodamant  simbolic ,foarte sugestiv!
Sper ca v-am starnit un pic  curiozitatea de a-l urmari.

Puterea Rugaciunii

Un material pe o tema extrem de interesanta si contraversata!!!
Este una dintre temele despre care tot imi propun sa reflectez mai mult si nu prea imi aflu stare si timp.

Cu aceasta ocazie,multumita compilatiei muzicale ,mi-am reamintit de una dintre cele mai minunate arii muzicale,"Tosca" de Puccini!!!Aproape uitasem de ea!


PS:LA MULTI ANI AMERICA!!!

Copacul

Numai copac roditor sa nu fii ca te despoaie prostimea si de fructe si de crengi,si te mai si  sapa bine pana la radacina sa te doboare.
E in natura prostiei,a omului primitiv,instinctual sa franga,sa rupa,sa taie,sa distruga intregul dat de la Natura,intreg in care armonia se cladeste prin uimitoare legi de compozitie.
Se pare ca omul nu prea are simtul compozitiei ,fie ea numita om ,familie,societate sau natura ! Actiunea in conformitate  cu dorinta egoista si instinctuala de moment, defineste insasi capacitatea sa distructivaFireste,a iubi presupune  sa te poti raporta la intreg ,trebuie sa poti privi in ansamblu,sa simti si judeca holistic.
Cum sa poti exclama Doamne,cand catarea mintii tale este ingusta,fragmentara si posesiva prin obsesivul "a avea"?

Copacul este un univers in sine,fascinanta compozitie in ritmuri ce povestesc de insasi arhitectura cerului..este cum atat de frumos spunea Tagore"efortul neincetat al pamantului de a vorbi cu Cerul!"

PS;Dureros sa vad atati copii ca se comporta mai rau ca maimutele cand vine vorba sa suie intr-un copac fructifer.
Si mai dureroasa este atitudinea  lumii ,care trece,trece nepasatoare ca si cum totul ar fi firesc.
Dar cel mai dureros gasesc educatia din scoala,unde este acea  educatia umana ce are drept tinta dezvoltare   personalitatii afective  prin cultivarea  respectului fata de familie,semeni,si fireste fata de natura si animale?!
Educatia trebuie sa fie in primul rand umana si abia apoi profesionala!
Se stie bine acest lucru,dar nu se prea aplica!

CEL MAI SARAC PRESEDINTE DIN LUME!

Doamne...am ramas uluit !Ce lectie de viata ,de omenie,ce cuget,simtire,cata smerenie si intelepciune!

Va rog,cititi si raspanditi eventual.MERITA!!!!!
Ar trebui  citit in special de conducatorii acestei  lumi !

https://ro.stiri.yahoo.com/cum-g%C3%A2nde%C5%9Fte-cel-mai-s%C4%83rac-pre%C5%9Fedinte-din-lume-200648053.html

Si un alt articol relevant :

http://unimedia.info/stiri/Cum-traiete-preedintele-din-Uruguay-Jose-Mujica-cel-mai-sarac-ef-de-stat-54328.html

Remarca ;Domnul presedinte  Jose Mujica se declara ateu.

NATURA SI PICTURA BIZANTINA ...

 Expresia artistica a icoanelor bizantine se afla intr-un tainic acord cu ritmurile naturii ,iata de fapt,o marturie de exceptie despre frumusetea ,spiritualitatea,ideologia  si valorea teologica a crestinismului ortodox.
Arta bizantina prin stilizarile ei specifice,prin exagerari si deformari ale formei redate ,prin cromatismul sobru si forme compozitionale de o anumita rigoare geometrica,are fireste menirea sa traduca o anumita traire si expresie sacra resimtita puternic de artistii ei.Calea catre divinitate prin arta,prin adecvarea simturilor noastre continutului ei estetic in urma contemplatiei,,,o gasesc cea mai minunata forma de apropiere ,traire si cunoastere revelatorie spiritualitatii omenesti.
Cat putem cunoaste noi  adevarul,binele nu stiu...dar cred ca putem mai cu seama ajunge catre acestea pe cale trairii frumosului in sine, un alt nume cu certitudine al Creatorului!

Aceasta tip de linie arcuita,lirica, usor sinusoidala se regaseste adeseori in ritmurile plantelor,florilor,ierbii sau a crengilor unui copac. ...si asemenea ,surprinzator si desigur nu intamplator,in  unele icoane bizantine precum cea cu "Maica Domnului cu Iisus prunc in barte",sau cele  reprezentandu-l pe "Iisus pe cruce"ori in scenele compozitionale  din frescele bisericilor ortodoxe prin  atitudinea personajelor in sine sau de grup.
Iata un exemplu:

Este o tema  care ma fascineaza inca din facultate,si sper sa reusesc sa vin si cu alte asemenea exemple!

O alt articol pe aceasta tema :
http://creativplace.blogspot.ro/2012/05/natura-si-prezenta-divina.html

Gheorghe Iovu/Poveste de dor

Drept sa spun uneori simt ca mi-e dor de toate si de tot...pana si de dusmanii mei!
Greu de explicat,dar se intampla!

Minunata aceasta muzica siderala a lui Gheorge Iovu despre care am mai scris pe blog...
ascultand-o, veti putea citi si cateva maxime despre dor in prima parte a clipului care cu siguranta o sa va placa mult!