duminică, 29 iunie 2014

Copacul

Numai copac roditor sa nu fii ca te despoaie prostimea si de fructe si de crengi,si te mai si  sapa bine pana la radacina sa te doboare.
E in natura prostiei,a omului primitiv,instinctual sa franga,sa rupa,sa taie,sa distruga intregul dat de la Natura,intreg in care armonia se cladeste prin uimitoare legi de compozitie.
Se pare ca omul nu prea are simtul compozitiei ,fie ea numita om ,familie,societate sau natura ! Actiunea in conformitate  cu dorinta egoista si instinctuala de moment, defineste insasi capacitatea sa distructivaFireste,a iubi presupune  sa te poti raporta la intreg ,trebuie sa poti privi in ansamblu,sa simti si judeca holistic.
Cum sa poti exclama Doamne,cand catarea mintii tale este ingusta,fragmentara si posesiva prin obsesivul "a avea"?

Copacul este un univers in sine,fascinanta compozitie in ritmuri ce povestesc de insasi arhitectura cerului..este cum atat de frumos spunea Tagore"efortul neincetat al pamantului de a vorbi cu Cerul!"



PS;Dureros sa vad atati copii ca se comporta mai rau ca maimutele cand vine vorba sa suie intr-un copac fructifer.
Si mai dureroasa este atitudinea  lumii ,care trece,trece nepasatoare ca si cum totul ar fi firesc.
Dar cel mai dureros gasesc educatia din scoala,unde este acea  educatia umana ce are drept tinta dezvoltare   personalitatii afective  prin cultivarea  respectului fata de familie,semeni,si fireste fata de natura si animale?!
Educatia trebuie sa fie in primul rand umana si abia apoi profesionala!
Se stie bine acest lucru,dar nu se prea aplica!

Niciun comentariu: