- "Si ne iarta noua greselile noastre,precum si noi iertam gresitilor nostri."Ce este de semnalat din aceasta sfanta rugaciune este faptul ca poti fi iertat cu conditia de a-ti cere iertare("si ne iarta!!!") Multi retin insa doar faptul ca e nevoie ca tu sa ierti pe altii ,pentru a fi iertat la randul tau.Oare nu e clar subantelesul ca cel ce ti-a gresit e dator ca inainte sa fie iertat ,sa-ti ceara iertare???
- Cine nu poate sa-si ceara iertare celuia caruia i-a gresit, ,cum sa ierte el ,asa,ca din senin Doamne ,gresitilor sai!?Adica esti prea mandru,orgolios de a-ti cere iertare,insa vezi bine poti fi suficient de modest de smerit,altruist ca sa ierti pe altii!Nonsens!
- Cineva spunea,un mare pastor, ca el iarta pe oricine si-i cere lui Dumnezeu sa ierte pe toata lumea...nu zau, si daca Dumnezeu nu-l iarta ca este om indiavolit,ce sa insemne,ca tu creatura esti mai presus de Creator,deDumnezeu insusi,iertand?!
- Acelasi mare pastor care spune intr-un interviu ca-l iarta pana si pe Stalin , Ceausescu,etc...spune in alt interviu ca l-a suparat odata nevasta spunadu-i ceva,si ma rog ,chipurile,cum a amanat sa-i faca reprosuri pana a uitat sa o mai certe. Interesant, adica ierti un criminal care a decimat milioane de vieti,dar te superi pe consoarta pentru nu stiu ce vorbe. Tare ne mai plac cuvantarile fumose,moralizatoare de amorul filozofie nu stiu careia!Cata ipocrizie!
- Cerem iertare lui Dumnezeu,iar asta implica sa te caiesti marturisind pacatul tau.Nu stim de vom fi sau nu iertati,insa adresam rugaminte insistenta.Iarta Dumnezeu daca nu-ti ceri iertare?Desigur, El ierta si la aceasta maniera(pentru ca asteapta si spera ceva de la tine!),insa sa recunoastem,fundamental ramane sa-ti vezi pacatul,sa te caiesti,sa-ti ceri iertare.(ceea ce a asteptat,sperat) Fireste, acelasi lucru se impune intre noi,oamenii.Si noi iertam pe moment sperand o schimbare, dar sa nu uitam,avem omeneste anumite limite in a astepta ,suporta.
- Mi se pare total las si jalnic pentru noi oamenii sa cerem iertare lui Dumnezeu,atat timp cat nu suntem capabili sa ne cerem iertare celora carora le-am gresit!Adica ,poti gresi mult si bine altora,dar lasa ca ma rog eu lui Dumnezeu si o sa ma ierte!Multi, sa avem pardon ,exact asa gandesc si ma intreb cu mare nedumerire,cum se poate cu asemenea targ sa evoluam ,sa crestem spiritual,sufleteste!
2 comentarii:
Darius, am scris aproape 20 de minute şi s-a întrerupt curentul pentru câteva secunde şi mi-a dispărut tot comentariul. O iau de la capăt, dar voi sintetiza fiindcă a doua oară nu-mi mai iese ceea ce am scris iniţial.
In concluzie: îţi dau dreptate atunci când spui că nu poţi să ierţi pe cel ce te răneşte VOLUNTAR., dar pe cel care fără să vrea a făcut ceva care ţi-a dăunat într-un mod sau altul, nu ai de ce să fii supărat pe ele, din contră, aceea trebuie ajutaţi să treacă peste trauma vinovăţiei , fiindcă s-ar putea să sufere mai mult decât tine. Dar pe cei care gândesc şi chiar premeditează cum să facă să-ţi facă rău, pe aceştia nici în vecii vecilor nu-i mai accept în preajma mea. Doar că mie mi se întâmplă ceva ciudat. Dacă răufăcătorii mei au nevoie de sprijin, eu îl dau de regulă fără să ştie, dar dacă cumva află nu le accept mulţumirile fiindcă de fapt eu nu pentru ei ca persoane îmi îndrept binefacerea ci pentru mine şi liniştea mea, că nu am lăsat pe cineva să cadă , dacă eu am putut să-l sprijin. Mi se pare definitoriu pentru fiinţa umana, acea fiinţă superioară din regnul animal. Ddar asta nu înseamnă că l-am iertat şi că-i acord aceeaşi afecţiune iniţială. Nici vorbă. Pentri mine, acea persoană nu mai există.. Vezi, eşti mai bun decât mine, tu ierţi totuşi. Dar te întreb: numind „cămăşi” acele însuşiri pe care le iubeşti la o persoană, dacă nu le mai vezi pe el - fiind pierdute în momentul atacului asupra ta – ce mai iubeşti? Amintirea? Vezi? De asta nu pot ierta eu. Oare m-am făcut înţeleasă?
Aura tot ce am vrut eu sa spun ca idee majora este legat de aceasta iertare sub incidenta optiunii de a-ti cere iertare,nu de a ierta asa pur si simplu,dintr-o pornire mistica sau morala crestina anume....m-am saturat sa aud de n exaltari pe aceasta tema a iertarii,punctul de plecare a fost chiar acel clip postat nu demult.
Cineva spunea ca"pot ierta ,dar nu uita' ,atcineva spunea ca atat timp cat nu poti uita,nu ai iertat cu adevarat.
Din punctul meu de vedere a uita un mare rau prilejuit de cineva este ca si cum nu as fi om ,as fi asa ...un fel de robot care pot sa-mi setez ceea ce simt.
Pana la a ierta sau nu ierta exista realitatea ta emotionala,suferinta. Eu la asta ma gandesc mai cu seama ,pe asta o stiu, o traiesc ,simt.
In rest ,vorbe,teorii.
Da, nu raspund raului cu rau,in asta se poate vedea cumva ca iert sa zicem ,dar nu este exact acea iertare sublima despre care se vorbeste.
Eu las lui Dumnezeu dreptul gratierii,,,eu ca om stiu ca este fr bine sa-mi cer iertare daca gresesc cuiva.Asta ii indem pe toti.
Cine face rau cuiva,sa fie iertat ,scuzat din proprie bunavointa fara ca acea persoana sa schiteze barem un gest ,adica un anume efort..nu mai gasesc ca ar fi tocmai indicat...astfel ajung oamenii sa traisaca intr-o mare spoiala crestina,confundam iubirea cu sentimentalitatea chioara!
Ii acorzi un timp,insa daca nu si nu,lasa-i judecata strict lui Dumnezeu!
Trimiteți un comentariu