Milostenia/Scanteia ta divina

Milostenia este radacina iubirii de aproapele tau.Fara duhul milosteniei,inseamna ca ai pierdut scanteia ta divina,iar asa ceva nu poate fi decat cel mai grav lucru cu putinta!Dumnezeu nu poate restaura-rezidi omul nou,paradisiac  daca in inima ta nu va gasi in Ziua Judecatii aceasta  scateie a harului Sau!.
 Asa cum un Ceasornicar nu poate repara un ceasornic daca lipseste o piesa esentiala(oricat si-a dori ,din mare pasiune),tot asa ,Dumnezeu (cu toata iubirea Sa),nu poate repara omul daca constata lipsa scanteii sale divine daruite prin taina Sfantului Duh)


Avem nevoie unii de altii!!!!,,,este o exclamatie spontana interioara,o tresarire intensa a inimii privind atent lumea din jur!(si bogata si saraca)
Omul s-a inrait,a devenit tot mai pragmatic,mai materialist ,mai egoist..constat aseseori cu atat tristete, lipsa gesturilor minimale de omenie.Ce se intampla? V-ati pierdut  scanteia divina,duhul milosteniei?Fara milostenie,iubire nu poate fi!
Reaprindeti-o si faceti de asa natura incat sa dureze si sa sporeasca cat mai mult cu putinta!!!.
Pentru ca orice talant spune Biblia,ai datoria sa-l inmultesti.
Iar acesta este cel mai important ,mai de folos fapt ...tie ca parte si umanitatii tale ca  intreg!


ps; Se stie stiintific-medical,ca in organismul omenesc toate celule lucreaza pentru binele lui intreg.Cand o celua devine individualista,lucrand doar pentru sine,atunci ea devine o celula cancerigena!
Traim  dpdv social ,un cancer afectiv!

Inchinarea la sfintele moaste

...trebuie inteleasa in primul rand ca o  forma de veneratie fata de o persoana care prin viata sa daruita cunoasterii si simtirii  de Dumnezeu  a ajuns la un inalt nivel de curatire trupeasca si sufleteasca ,a dobandit anumite calitati sfinte,precum smerenia,harul inaintevederii , iubirea de aproape si Dumnezeu.
Daca  a saruta moastele sau inchina la sfinti are in vedere prioritar satisfacerea unei dorinte,adica fara a avea adanc sadit in inima acest sentiment de respect profund,de recunoastere si  pretuire deosebita,in zadar va rugati oameni buni!Deduc si simt ca adeseori doar dorinta de a vi se implini ceva (uneori lucruri egoiste) va mana la inchinaciune si sarutat de moaste.!
Nu mergeti fatarnic la inchinare si sarutat de moaste  ca la un "magazin de cumparat (implinit)  dorinte"!
Trebuie sa iubesti omul ajuns sfant cu toata inima ta.Sau barem sa fii constient de apropierea ta de un spirit superior,invrednicit dumnezeieste.
Spun astea constatand ce raspunsuri dau  cei intervievati la cozile facute la sfintele moaste.Multi spun ca au venit sa se roage  pentru una pentru alta,,,nu insa necesitatea lumeasca ar trebui sa ne impinga catre inchinaciune cat mai cu seama  dragostea de Dumnezeu ,de oamenii Lui ca exponenti de seama a Vointei sale.
Mergi acolo asadar,ca la o intalnire cu cineva drag in semn de recunoastere ,recunostinta,cinstire.
Fireste, asta implica  sa stii cine este acel sfant,adica sa ai cat de cat o lectura despre viata lui...respect fara cunoastere,doar asa in virtutea lui" cred si ajuta-mi".imi rasuna mai degraba a targuiala si oportunism decat a recunostinta adevarata!.
Mergi acolo asadara,cu acest duh de cinstire intru iubire de cele sfinte,mai putin pentru a cere ceva lumeste,si de preferat ar fi, fara vreo asemenea cerinta.

Uitam ,
Dragostea sincera e suficienta unei anumite deveniri ,Dumnezeu stie de ce ai nevoie !
Fa-ti doar datoria suprema de a iubi cu toata putinta ta.
In acest sens,singura cerinta  pe plac lui Dumnezeu si tuturor sfintilor care ar trebui staruita intr-o rugaciune, si este absolut suficienta ,este puterea inimii sau darul de a iubi cat mai intens cu putinta.(la antipod cu tendintele noastre egocentrice si pragmatice)
Asta le atrage cu sine pe toate cele bune si de folos devenirii omului in plan sensibil,superior.

Boala lui Van Gogh

Fragmente din cartea "Medicina si artele plastice" de Mihai Dragomirescu
Editura Facla(Timisoara,1986)

"Este aproape cert ca Van Gogh era purtatorul unei structuri caracteriale cu disociatie de tip schizofrenic.Din toate variantele posibile,analizand retrospectiv documentele biografice(scrisorile,lucrarea lui Rewald,etc)se contureaza apartenenta pictorului la modelul caracterial autolitic(sindromul de autoliza) delimitat recent de Poldinger(1981),caracterizat prin disocierea raportului dintre fortele autoprotectoare si cele autodistructive.
Dupa opinia noastra,acesta este cel mai corect diagnostic.
Modelul presupus de Poldinger implica pe plan evolutiv trei etape relativ distincte; premergatoare,ambivalenta si decizionala(decizia actului suicidal)"

Delimitate cronologic in cazul Van Gogh,cele trei etape ar corespunde dupa Poldinger perioadei pariziene,arles-iene si fireste celeia de la Auvers-sur-Oise unde s-a produs actul suicidal.

1) Faza premergatoare(prodromala)
-comportament agresiv,fie exteriorizat,fie deturnat spre interior
-insatisfactie sociala pana la revolta
-incercari repetate de autostapanire,de oprimare a impulsurilor agresive
-cautarea singuratatii,acceptarea izolarii
-accese de melancolie,depresiune
-exprimari sau gesturi aluzive la suicid
....
Chiar din aceasta perioada cauta singuratatea,dar reuseste inca sa-si inhibe eficient agresivitatea;raspunde cu docilitate la critici,cautand noi prietenii,insa inmagazinand pe plan afectiv revolte si umilinti."

2) Faza ambivalenta
 -manifestari polare
-hiperemotivitate
-act presuicidal;"cry for help"
....
"Etapa ambivalenta se defineste in sistematizarea lui Poldinger,prin conturarea neta a tendintelor autoprotectoare si autodistructive.Supapele creatoare ale pictorului convertesc insa in mare masura ambivalenta in alternative polare de inregistrare a ambiantei.
Incep sa fie evidente oscilatiile intre luciditatea creatoare si haosul dezorganizant ,intre exuberanta si depresiune.
Uneori recurge la tuse mici,tematoare,punctiforme,alteori la trasaturi ample,de o vigoare salbatica.Uneori aplica vopseaua in pelicule fine si pure (amintind de Matisse),alteori asterne cu frenezie straturi dense,culorile expansive alterneaza cu cele sumbre si estompate,monocromia cu policromia.Peste toate acestea planeaza insa o tendinta de supradimensionare emotionala alimentata de insatisfactiile din perioada pariziana,in care nu-si gaseste inca filonul reprezentativ si in care se izbeste de dificultati materiale:de refuzul modelelor de a poza,de interdictia de a picta in strada s.a. m. d.
....
Ceea ce denumeste Rewald "tragedia de la Arles"s-a motivat prin disputele tot mai vii dintre cei doi pictori,alimenatate de deosebirile caracteriale.Cu o noblete de cea mai pura esenta,Vincent picteaza scaunul lui Gaugain,caruia ii confera o spiritualizare de catedrala.In schimb,Gaugain ii face un portret in care Vincent e confruntat brutal cu propria-i abnormalitate si exclama:"acesta sunt eu,ajuns la nebunie!"
Urmeaza apoi secventele bine cunoscute:abuzul de alcool,confruntarea de la cafenea,preavizul retragerii lui Gaugain,un nou asalt halucinator ,si in final actul agresiv autodeturnat(sectiunea urechii stangi)
Biografii lasa sa se inteleaga ca gestul presuicidal al lui Van Gogh ar fi fost generat de disperarea pricinuita de pierderea iminenta a unei prietenii,fata de care devenise dependent.
In esenta el este momemntul culminant al stadiului de ambivalenta,anuntul stadiului final de autoliza.Acesta este adevaratul "cry for help" invocat de Farberow si Schneid-mann,momentul disocierii ireversibile intre fortele de mentinere si cele de disolutie a eului."

3) Faza decizionala

-falsa liniste(stabilizare)
-actul suicidal

"El poate fi precedat de acte de evocare a actului final,dupa care urmeaza "calmul dinaintea de furtuna" ce are darul de a crea falsa impresie ca amenintarea a trecut.
....
Etapa suicidala se initiaza in rastimpul internarii la azilul de pe Saint-Remy.Aici Van Gogh parcurge alternativ momentede lucidate calma,si de depresiune cu halucinatii.(persistenta ambivalentei)Treptat insa fortele volitionale cedeaza in favoarea resemnarii.Se produc metamorfoze in tematica si tehnica picturala:galbenul stralucitor al florii soareluie inlocuit cu nuante intunecate,sumbre,noroioase(peisajul cu maslini,cu chiparosi)Cu tot acest viraj(catre maron ,purpuriu stins,ocru)culoarea sa ramane mai sugestivadecat cea a aintregii garnituri de pictori de la Paris,Pont-Aven sau Pouldu.
Declinul volitional il identificam in momentul in care se multumeste sa lucreze copii si rep[lici la propriile lucrari.Nici confirmarile oficiale(articolul lui Aurier,vernisajul expozitiei celoir XX,expozitia de la Champs Elysee) nu reusesc sa-i readuca increderea.

....

Cand ajunge la Auvers-sur Oise,e puternic impresionat de pitorescul locului,se entuziazmeaza de personalitatea doctorului Gachet,amestec de meditatie resemnata si excentricitate fascinanta.Aflat intr-o stare generala buna,lucreaza cu daruire peisaje,reia lucid corespondenta cu Gaugain,renunta la consumul de alcool.Sinuciderea se produce fara preaviz,pe fondul unui calm exagerat,lasand pe masa o scrisoare catre Theo de o luciditate de cristal.
Moare dupa doua zilein urma plagii toracale in accese de sufocatie si e invesmantat in flori galbene,flori de culoarea sa preferata.Galbenul cautat de Van Gogh ,avea pentru el un efect de atenuare a starilor de psihastenie."

Diagnosticuri mai vechi:

"In anul 1955,profesorul Henry Gastant a prezentat o conferinta la muzeul din Haye,in care eticheteaza boala lui Van Gogh ca epilepsie cu focalizare in lobul temporal.Argumentele si concluziile autorului sunt reluate intr-un studiu complex aparut sub titlul "Geniu si epilepsie",unde sunt reuniti sub raport patografic Van Gogh,Flaubert si Dostoievski".
Datele consemnate in documente sugereaza,de asemenea,schizofrenia(eventual in forma hebefrenica).Si in legatura cu aceasta ipostaza diagnostica exista unele neconcordante;totusi asimilarea primeste mai multa verosimilitate,stiut fiind faptul ca fiecare din simptomele cardinale ale bolii pot fi modelate intr-un sens sau altul  in functie de intersectarile personalitatii cu ambianta ecosociala."

ps; Doamne,ce lupta acerba a dus omul asta cu sine insusi !
Si-a asumat aceasta suferinta personala,dar nu uit cat a stiut de bine sa-si asume suferinta din jurul sau,cat de prezent a fost in mijlocul ei prin initiativa si sacrificii personale.
Recomand cartea dedicata lui, scrisa de Henry Perouchot.
Recomand iarasi cartea mentionata aici...foarte interesanta!

Uitam ce spune Biblia...Iubirea le sufera pe toate!

Rostul vietii/Cel mai scurt raspuns.

Fara pretentii,fara dizertatii ,nici nu am stare de asa ceva de fr multa vreme,(sunt satul apoi  de texte kilometrice  moralizatoare)as raspunde prin cea mai simpla si monumentala concluzie a Sfantului Augustin(ateu inversunat in tinerete) dupa ce a lecturat Biblia:

IUBESTE SI FA CE VREI!

Duete celebre

Un cantec atat de simpu, si totusi cata magie raspandeste!
Vocile desigur conteaza,dar e si altceva,se bucura sa cante impreuna,o fac cu atat sarm si naturalete...in duetele de astazi ,nu prea mai resimti acest tip de fuziune si armonie provenita din acea bucurie aparte de a canta impreuna!
Spun atatea despre dragoste prin gesturi,grimase,apropiere...cat magnetism!
Astazi?...aud voci deosebite,dar alchimia asta a dragostei asa cum se transmitea candva intr-un duet,rareori o mai afli.

Comedii nemuritoare

Invocand zambetul,starea de buna dispozitie,incerci uneori sa le induci apeland la diverse strategii.
O modalitate este desigur sa vizionezi/revizionezi o comedie.
Va recomand in acest sens doua comedii mai vechi semnate Norman Wisdom ,"The early bird"(1965) si "The bulldog breed"(1960) .

Doua comedii dense si savuroase,bogat condimentate cu toate acele ingredientele specifice unei comedii de mare clasa.
Sa nu uitam de anii in care au fost realizate...minunat  redate  anumite scene,situatii din scenariu  mai dificile de filmat!!!.

NB:Cu accent pe factorul uman in acest caz,astazi acesta este din pacate adeseori surclasat de preocuparea prea insistenta  pentru efecte speciale in situatii extremis.!

Menirea artei este sa trezeasca emotii,nu sa exclami ca la circ...wow!

Insemnari despre Tara Sfanta si Tibet

Amandoi invitati au ceva aparte cand povestesc...reusesc sa te relaxeze si sa-ti capteze atentia  prin ce spun ,dar mai cu seama prin cum spun.
Nici o urma de razvratire,nemultumire fata de ceva sau cineva....doar liniste si pace interioara.
Asta o spun nu neaparat cu referire la acest moment,i-am urmarit si in alte interviuri,de fiecare data extrem de relaxati si siguri in ceea ce afirma...poate prea siguri din punctul meu de vedere.
Dar asta e deja alt subiect,,,eu remarc nota buna dominanta in ce ascult,apreciez adica o anumita rezultanta de ansamblu in care resimt o nota de spirit benefica .

ps:De dragul teoretizarilor,adeseori riscam pierde Simtul Realitatii Apropiate.

Eu vorbesc...

Spun felurite in speranta ca doar asa se pot lucra lucrurile asa cum isi doreste Cineva!

Un fost coleg,scriitor..ma cearta ce de scriu la plural..nu esti in public!!!!

Stii de ce?

Pentru ca ma adresez unei umanitati cu bune si reale din care eu insumi ma consider o parte!

Ori asa... dintr-un soi de dulce-amara consolare ca lumea ce am cunoscut-o, nu m-a uitat!

Ei ,si cate altele as spune ...dar la ce bun?

"Care pe care!" si "Cui ii pasa?" astea doaua sintagme ma insostesc de multa vreme!

Vorbesc si eu pe aci....convins fiind ca Cineva ,totusi,ma aude!

Undeva,candva...

Una dintre cele mai memorabile si absolut magice secvente dintr-un film romantic("Undeva candva" cu Jane Saymour si Cristopher Reeve)...iata in acest scurt documentar cateva precizari interesante despre realizarea ei!
Trecerea (vizibil-invizibil-vizibil)explicata aici cam in intervalul  2.45-2.50...Superb gandita si realizata!!!
Ce metafora minunata a luminii !Cat de pregnanta este ideea trecerii intre acum si atunci ,ori  intre momentul acum si vesnicie,catre mereu...
Din pacate astazi nu se mai vizioneaza filme pe ecran mare in sala de cinema ..cu totul altul ca impact emotional aceasta secventa , pur si simpu ramai hipnotizat ..

Nota: Exista un personaj fascinant din istoria cinematografiei americane(nu ne-au ramas inregistrari) care a inspirat cartea dupa care s-a realizat filmul.



Muzica din film :Rapsodia rusa de Sergei Rachmaninov
Aranjamentul orchestral: John Barry

"Locuri in Rai asigurate"

 Ei da ,mare mi-a fost uimirea,consternarea,revolta!

Cu ceva ani in urma, intr-o zi minunata de vara am iesit la plimbare si am ajuns undeva intr-un cartier unde tocmai se terminase o biserica de construit.

Imi plac mult bisericile pentru atmosfera lor interioara,pentru picturile lor.

Ma hotarasc sa intru ,sa ma rog ca de fiecare data si fr important pentru mine iarasi,de a contempla  interiorul ca parte artistica.Arta  in sine consider este un girant al existentei unui spirit superior,creator!

La un moment dat remarc in fata mea  un grup de scaune negre (gen birou)aliniate pe randuri ca intr-o sala de conferinta.Obosit ,dau sa ma asez pe unul si  imi sare in ochi un petec mic de hartie ,o eticheta ,pe care era scris frumos caligrafiat un nume.Hopa,proprietate privata,cum sa ma asez eu pe locul cuiva ,mi-am spus ironic in sinea mea. Hai sa ma asez pe un scaun "liber".

Surpriza!!!..toate erau incondeiate cu asemenea etichete!Groaznic mi-am spus,cum e posibil asa ceva?

Suparat foc am iesit din biserica...vai voua celora care o slujiti daca astfel v-ati indemnat enoriasii,.ori ca ati fi acceptat sugestia cuiva de a proceda astfel!

Ca nu ati avut bani sa achizitionati niste scaune si le-ati fi cerut enoriasilor sa cotizeze fiecare cu cate un scaun ,hai mai treaca mearga,pot trece cu vederea,insa sa ajungeti la asa ceva ,mi se pare chiar strigator la cer!

Pai spune clar Biblia ca daca faci un bine ,o donatie,"sa nu stie stanga ce face dreapta", adica nu e deloc placut sa  trambitezi gestul tau in vazul lumii!Dumnezeu stie oricum!

Ce exemplu de modestie,smerenie le-ati dat enoriasilor ori vizitatorilor????

Ii si vedeam aevea pe enoriasi cautandu-si locul asigurat,parafat cu  numele lor cand mergeau la vreo prelegere sfanta.Daca ar fi venit cineva nou,sa stai in picioare,eu am dat bani pe scaunul asta,nu vezi domle numele meu aci!Oribil!

Ori a fost o strategie preoteasca  ,fr buna remarc ,de a-i sensibiliza pe enoriasi sa cotizeze astfel!

Unii probabil ce si-au zis,ma va avea Dumnezeu in paza astfel,apar astfel cu siguranta in Cartea Vieti Lui...am loc in biserica pecetluit ,ma are in grija Dumnezeu si pentru dincolo...jalnic!

Uite cum ajung multi sa-si piarda credinta in biserica!

Bani,donatii,locuri cumparate..nici la o firma bancara nu se scriu numele stabilor pe scaune,nu?

Frumoasa si Invidia...

Tita Cristescu a fost Miss România anului 1926 şi a fost considerată ani buni drept cea mai frumoasă femeie din ţară. Destinul i s-a curmat tragic în 1935, de Crăciun, când avea doar 27 de ani. A murit otrăvită cu cianură de potasiu ascunsă în bomboane, iar asasinul a fost descoperit la mai bine de un deceniu. Cel care a ucis-o şi-a mărturisit crima la spovedania de pe patul de moarte. A ucis-o din invidie, pentru că era prea frumoasă.

Citeste mai mult:

http://adevarul.ro/locale/alexandria/povestea-divei-otravite-miss-romania-femeia-fost-ucisa-invidie-era-frumoasa-1_55f159abf5eaafab2c74ffa2/index.html?ref=yfp

 Ieri chiar m-am gandit mult la invidie.Reanalizand firul unor evenimente,mi-am dat seama ca multe rele in viata mea s-au datorat invidiei unor persoane.

ps:Straniu ,astazi dau de acest articol despre invidie..Trista poveste!
Cititi si comentariile,,,unii se pare ca stiu mai mult,alte ipoteze despre autorul acestei otraviri misterioase!

Credinta formala/Pariul lui Pascal

"Daca cred ca exista Dumnezeu si El nu exista,n-am pierdut nimic,dar daca nu cred ca exista,si El exista cu adevarat,atunci am pierdut totul"-Pariul lui Pascal

Cu tot respectul enorm fata de Pascal,asemenea tip de rationament ipotetic in extremis nu poate sa coduca decat la o credinta naiva,formala ori mai rau ,o credinta de  fatada din spirit gregar numit oportunism!Asta numai credinta nu este!
Oricat de matematic as lua afirmatia,in termeni doar de logistica pura,nu pot sa nu iau in calcul si nota ei literara in sine,caz in care mie unul imi rasuna a targuiala,a constrangere ,ba chiar resimt un ton amenintator.
Cred ca daca ar fi trait mai mult.Pascal  ar fi sters aceasta insemnare!

Si acum ma intreb...
De ce musai daca nu-i alba sa fie neagra?
De ce tot extrapolarizam discutiile in regim musai de teza-antiteza?
Intre a crede sau a nu crede...exista atatea situatii de fapt,atatea realitati,nuante...

• Poti crede ferm o viata!
• Poti nu crede ferm toata viata!
• Poti uneori crede,alteori nu,asta pe tot parcursul vietii!
• Poti crede o vreme si mai apoi sa nu mai crezi!
• Poti sa nu crezi ani de zile buni,si apoi sa ajungi sa crezi!
• Poti cauta o viata fara sa poti afirma cred sau nu!
• Poti crede ani buni si apoi sa ajungi sa fii indoielnic!
• Poti sa fii indoielnic ani buni de zile si sa ajungi sa crezi sau nu!

Pentru fiecare situatie mentionata am avut in minte cazuri cunoscute,unele notorii!

"Daca Dumnezeu exista,il rog atunci sa ma ierte.",spunea Maica Tereza inainte de a muri !
Sa o ierte pentru multe ganduri de necredinta,pe care nu indraznea sa le spuna pentru a nu fi catalogata drept eretica!(teama impusa prin eticheta bisericii)
Renumitul dramaturg Eugen Ionesco,in tinerete era foarte indoielnic spunand ca simte "o absenta "cand se roaga,pentru ca inainte sa moara sa-si intoarca gandul staruitor catre Dumnezeu!

Dar sa nu uitam, Biblia insasi spune "cred Doamne ,ajuta necredintei mele"...asadar deduc,oscilatia intre a crede si a nu crede ,ne defineste !
Sunt convins ca si un ateu are momente de credinta dar din mandrie nu le recunoaste,asa cum sunt iarasi fr convins ca sunt destui mari credinciosi care au momente puternice de necredinta,dar nu le recunosc din teama sau fatarnicie.

Fiti cautatori de Dumnezeu ,nu va mai hazardati si trambitati atata ca sunteti credinciosi sau atei!
Si sa nu uitam de iubire,caci cea mai mare porunca nu este sa crezi,ci sa iubesti...cu toata putinta ta!
Credinta fara fapte apoi,,spune scriptura,e ca trupul fara suflet!
Cat de des se uita de asa ceva!

A cunoaste cu inima ...

Daca vrei cunoaste cu adevarat o persoana,cerceteaza-i cu atentia inima!
Pentru asta e necesar insa sa deschizi bine fereastra  inimii tale!
Nu uita, doar o inima deschisa poate cunoaste o alta inima!

Acum scriind acestea,ma duc cu gandul la:

• Mesajul cheie din "Micul Print "de SA des Exupery ...sunt lucruri invizibile pe care doar cu Inima le poti simti,vedea!(cap XXI)

• Ori ceea ce scriptura insasi spune:"Caci cu inima se crede spre dreptate,si cu gura marturisim spre mantuire ..."(Romani10,10)

Primii crestini

Se spune(conform mai multor scrieri) ca primii crestini  care au fost atat de persecutati si torturati chiar,primeau moartea in urma surpliciului cu zambetul pe fata.
Cineva(nu mai retin  numele) isi exprima nedumerirea.Ce-i asta?
Iisus a plans in gradina Ghetimani cand  a aflat care era planul Tatalui. Pe cruce a suferit de durere si chiar a cunoscut un moment de slabiciune,panica cand a spus "Dumnezeul meu de ce m-ai parasit!"
Comparand, ar insemna ca  primii crestini si-au depasit Modelul!
Nu se poate!

De cate ori din motive anume se talcuiesc literar semnificatii fortand nota,ideea,adevarul!

Budismul si hinduismul

Sunt crestin ortodox,insa as tine sa spun ca in urma unei lecturi despre alte religii,doua dintre ele mi-au retinut atentia in mod deosebit.Este vorba de budism si hinduism.

In budism exista un cult pentru natura si contemplatie!A te regasi contempland spre exemplu o floare,a ajunge la o anumita stare de impacare si beatitudine sacra prin aceasta atitudine contemplativa in fata frumosului naturii, este ceva ce in special in aceasta religie afli!

In Hinduism...ei au un cult fantastic pentru dans,pentru muzica. Stiti prea bine filmele indiene in care fara dans si muzica nu se poate!

Dansul in acord cu muzica are pentru ei semnificatii cosmice,este o forma de a transcede ,simti,corela cu armonia universului. Si cat adevar!

In crestinsim nu se fac mentiuni despre natura si arta ca in cele doua religii mentionate. E altceva ce staruie, Cuvantul ca rugaciune!

Personal, intotdeauna am considerat Natura si Arta  doua peceti ale divinitatii aici pe pamant!Asta dinainte sa ma familiarizez eu cu estetica si ideologia sacra a celor doua religii mentionate.

Asadar,ce pot concluziona.

Dumnezeu se releva lumii in diverse forme ale cunoasterii  in functie de un anumit spatiu istoric si geografic.

Spatiul este un element definitoriu unei civilizatii,culturi,spiritualitati spunea L Blaga.

Asadar,

Terminati-va cu afirmatii si conflicte vehemente privind adevarata religie!

Fiecare religie releva in esenta ei un anumit tip de cunoastere sacra,fiecare contribuie la definirea unora aspecte complexe ce definesc relatia om -divinitate .Orice religie reprezinta  o incidenta a cunoasterii catre varful suprem al ei.O analiza de ansamlu luand in calcul fiecare incidenta se impune fireste pentru a intregi imaginea cunoasterii prin expresia fiecarei perspective existente,nu intamplator!

ps De ne cotropeau turcii inaintea romanilor,eram astazi musulmani,nu?

Bakhita

Revazut aseara pentru a treia oara!!!
Eu tot il recomand cu cine vorbesc, iar aici pe blog,pentru a doua oara!
De data asta nu am sa incerc spune prea multe... decat atat:
Urmariti-l ,povestea in sine si ecranizarea merg la suflet in mod cu totul exceptional!

ps Caz real,Bakhita a fost canonizata de papa Paul Ioan al II-lea!

  Ei...actorii!(minunata distributie,bine gandita )

Muzeul "Bakhita" din provincia Vicenza

Sclava africana devenita o sfanta :Santa Giusepina Bakhita

(pictura in maniera bizantina)

Omagiu in versuri ...

Film/Micul lord

Frumos,captivant,educativ!
Daca vreti petrece impreuna in familie(parinti si copii) un moment minunat vizionand un film,iata o alegere perfecta!

ps:Pustiul a jucat si in filmul "Campionul" unde reuseste un rol absolut remarcabil,de Oscar, nu alta!

!!!Pentru subtitrare in romana,apasati butonul CC din bara de jos!
Multumiri autorului postarii acestui film subtitrat!Minunat!

Am facut la viata mea si rele si bune...

Ma grabeam spre piata si deodata aud in urma mea o voce feminina  fredonand versurile mentionate.
Nu prea sunt eu cu acest gen muzical,insa versurile si vocea mai cu seama  m-au facut sa tresalt cu infiorare...melodica,curata,catifelata.Pentru o clipa m-am gandit chiar  la o inregistrare pe o caseta,la o artista consacrata .

Intorc capul ...canta absolut  minunat o femeie care matura strada,un gunoier ar spune unii.
Straniu,nu o sa ma credeti poate...seara intru intr-un local cu terasa de vara unde se canta asemenea muzica.
Nu cu mult inainte de plecare,uluire totala...se canta aceasta melodie.Cu mult sub interpretarea acelei femei,gunoier.Ea dupa primele note muzicale ma vrajise pur si simplu,originalul cantat de un barbat,doar celebrul vers imi atragea in mod deosebit atentia.

Ei da,cate talente remarcabile nu se pierd in lumea asta datorita neajunsurilor!
Gandul asta m-a marcat candva,acum mi s-a confirmat ca niciodata!