joi, 3 mai 2012

Natura si Prezenta divina...

Intotdeauna am considerat Natura si Arta doua peceti ale divinitatii pe pamant,doi mesajeri ai frumosului ca prezenta divina.Astazi un loc banal din apropierea unui bloc mi-a atras atentia in mod deosebit...Dumnezeu parca daltuise in scoarta copacului "Nevazutul" prin ochi a caror expresie este constat ca niciodata, Incredibil de asemanatoare cu cea a sfintilor din picturile bizantine...doua straturi de panselute proaspete si bogat colorate indulceau solemnitatea cadrului in griuri sobre,alti ochi de fapt exclamand a mirare...
















INCREDIBIL,nu-i asa?!!


5 comentarii:

Vasile Dumitru spunea...

uluitor...

INCERTITUDINI spunea...

Toate imaginile sunt extraordinare!
Cea de-a doua- de sus în jos- este, cumva, un ansamblu, asta văd eu: la mijloc, un ochi larg deschis, uitându-se la cei ce trec, deasupră-i o figură umană sau umanizată,din fața căreia ies în evidență privirea și fruntea.

Sub ochiul copacului, este o rană.
Cum aș traduce eu imaginea pe care am „despletit-o ” în componente? Copacul este un templu, el vede, gândește, primește cu îngăduință , și lumina, dar și piatra care îl rănește.
Este puntea între pământ și cer, la poalele căreia florile sunt ofranda frumuseții!

Modart spunea...

Ei Gina, de-ar intelege si altii ce spirit are un copac...eu intotdeauna am zis ca nici o catedrala din lumea asta nu are forta de expresie a "arhitecturii" unui copac.
Mergand pe trotuar copacii acestia ies teribil in evidenta prin sirul de ochi uluitor de bizantini ca expresie plastica...lumea trece insa nepasatoare,nu am vazut pe nimeni sa priveasca cu luare aminte baremi pentru cateva secunde...

Edi spunea...

Muito curioso.
Interessante!
Valeu :)

Modart spunea...

Thanks Edi,glad to like it!