Cornel Constantiniu/Eu sunt un trubadur

Ei da,recunosc,la vremea respectiva nu a fost tocmai pe lista preferintelor mele.
Pana in acea zi,nu uit impactul!
Acum  ceva ani buni in urma , la Brasov ,undeva  la o terasa de vara, s-a realizat o emisiune avandu-l ca invitat de onoare pe Cornel Constantiniu.
I s-au adresat atunci mai multe intrebari si bineinteles a cantat ,chiar foarte multe cantece.Unul si unul,,,sa tot il fi ascultat!
Am fost realmente fascinat,dar si suparat pe mine insumi.Nu-mi venea sa cred cum de-am putut pana atunci ,atati ani de zile,sa nu-l remarc.
Mi-am dat seama ca de vina a fost atasamentul meu exagerat fata de alte nume,ca devenisem reductionist in aprecieri.

Ce versuri minunate,ce muzica fina,ce voce armonica,calda,catifelata,fara nici o stridenta!
Da,astazi adeseori se tipa,mult zgomot,parca suntem pe cearta mereu...candva muzica usoara era balsam pentru suflet,nu te ranea cu nimic!Primau alte tonalitati ,o alta tehnica vocala cum spunea candva Mihaela Mihai,exista un anume melos tributar lirismului,o anumita naturalete ce punea in evidenta frumusetea timbrului vocal.
Prea ades astazi se epateaza vocal,se imprima efecte speciale pe sintetizatoare,se adauga tot soiul de melisme si un anume patos, foarte inversunat.


ps:Uneori,apreciem destul de tardiv valoarea!
Dar vorba aceea ,mai bine mai tarziu,decat niciodata!