Raspunsul sau fara tagada:
-Sfant!
Desigur, veti spune ca e vorba de vocatie ,de har.E adevarat,dar daca in gandul sau nu exista aceasta aspiratie daca nu ar fi staruit-o ,nu ar fi urmat aceasta cale catre sfintenie.
Indiferent cat si cum putem noi fi pe calea buna si dreapta a sfinteniei,important este sa avem acest reper ,adica sa ne straduim continuu de a fi cat mai pe plac lui Dumnezeu.
Noi am ajuns insa sa ne tragem de sireturi cu Tatal,sa-i cerem socoteala pentru multe,mai mult,sa ne intrebam daca exista sau ba.
Are oare cerul nevoie de pamant,sau pamantul de cer?
Fireste ar trebui sa ne intrebam daca noi existam pentru Dumnezeu,nicicum daca Dumnezeu exista sau ba.
Daca David al lui Michelangelo ar prinde viata si ar vorbi,cum ar fi daca s-ar intreba daca Michelangelo exista sau ba?
Astazi cum spune un cantec pe la noi,e la moda considerentul "asta-s eu,asta-i stilul meu si tin la el" ori cum alt cantec spune "nu sunt perfecta ,si nici nu vreau ,si nici nu pot"
Geniale versuri la urma urmei,pentru ca exact asa gandesc multi,sunt definitorii pentru o anumita ideologie a lumii moderne de astazi.Pot fi considerate chiar branduri ale omului modern in care "a avea "si "a face ce vreu" sunt aspecte primordiale civilizatiei capitaliste de larg consum de astazi.
Ce sa fii cum esti,ca habar nu avem de fapt cine si cum suntem,,,am uitat oare de dictonul antic "Cunoaste-te pe tine insuti!"?
Nu ne mai preocupa sfintenia,ascensiunea catre lumina,perfectiune.Lumea a devenit parca mai laica si pragmatica ca niciodata.
Veti spune probabil ,la ce bun ,ca oricum e cu neputinta in mocirla si hatisurile acestei lumi strambe si corupte .Eu repet insa mesajul de ieri,conteaza extraordinar de mult sa nu renunti la acest nivel de aspiratie.Sa nu-l abandonezi pana in ultima clipa a vietii .Fara un nivel superior de aspiratie,un etalon de virtute si iubire catre care sa tinzi,te ia valul si te poarta si te izbeste, cum vrea el.
Pastreaza visul de candoare si nemurire,indiferent cate rani,cate mizerii,amaraciuni ,boli ,sunt in viata ta !
Fii acela care privind din intuneric catre un punct luminos,o stea, urmezi calea catre ea,incerci sa te apropii de ea.In crestinism aceasta stea a sperantei si mantuirii ,aceasta cale,se numeste Iisus Hristos.
Nu ti se cere sa fii chiar sfant,dar sa aspiri catre,da!Sa iubesti cu toata putinta ta se spune in scriptura,problema este ca nepreocupandu-ne asa ceva ,noi ajungem sa nu mai punem in functiune potentialul de a iubi pe care il avem,atat cat il avem.Tot asa cum folosim mintea cu mult mai putin decat am putea,la fel stau lucrurile si cu puterea iubirii omenesti.Mai rau chiar.
Folosim mai mult emisfera stanga decat cea dreapta,mai mult ratiune si logica matematica decat simtirea aceea care se coreleaza cu transcendenta.Aceasta polarizare specifica cu accent pe activarea ratiunii pure apartinand emisferei stangi a creierului,a fost in opinia mea una dintre urmarile pacatului originar,acea scindare care s-a creat intre creatura si Creator,urmata de .izgonirea din paradis.
Insa ne-a fost lasat suficient ca sa ne auzim constiinta inimii.
Aspiratia pe verticala este esentiala.Vorba lui Brancusi;"Iubesc tot ce se inalta!".
Nu conteaza cat de mult ai reusit sa implinesti,desi cu siguranta vei reusi mult mai mult decat daca nu o ai.
Cei care aspira catre ceva,de acel ceva vor fi atrasi ca de un magnet in ceasul de apoi ,cand fiecare va merge exact acolo unde i-a fost gandul si simtirea impetuoasa a inimii sale.Repet,este nivelul tau de aspiratie!
Nu ca va judeca Dumnezeu anume...este legea divina a cauzei si a efectului , catre ce ne-am dedicat inima mai mult,catre ce am aspirat,dorit,,,catre asa ceva vom fi aspirati.
Sa ajungi sa nu mai aspiri catre cele sfinte,iata probabil cea mai abila strategie diavoleasca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu